Tezaurul lui Cresus și elementele sale getice

În provincia Ușak din Turcia a fost scos la iveală, cu decenii în urmă, un excepțional tezaur, ce a fost atribuit vechiului popor al lidienilor. În Epoca Fierului, Lidia era un regat puternic și respectat în zonă (Anatolia). Se apreciază că existența regatului a debutat cu 15 sau 14 secole înaintea erei noastre. Istoria oficială spune că lidienii erau foarte apropiați de hitiți și de luvieni (sau luviți) din punct de vedere lingvistic și civilizațional. Despre hitiți se afirmă că ar fi fost neamul cel mai vechi din uriașa familie indo-europeană și că, grație armelor performante pe care le dețineau, precum și calităților de războinici, ajunseseră să trateze ca de la egal la egal cu egiptenii. Cu multă vreme înainte ca zona Asiei Mici să intre sub stăpânirea turcilor (care au apărut mult mai târziu acolo), această regiune era locuită de o mulțime de popoare. De aceea, artefactele găsite sunt, uneori, dificil de încadrat ca aparținând unui popor sau altul. Pe de altă parte, tezaurele de origine lidiană alcătuite din piese de aur și argint au caracteristici specifice. Sunt cunoscute și teritoriile locuite în Antichitate de către lidieni. Excepționalul tezaur Karun a fost descoperit în vara lui 1966, în interiorul unui mormânt princiar. Aici au fost descoperite peste 360 de artefacte care aparțineau culturii lidiene, acestea fiind realizate în secolul VII î.Hr.. Comoara a fost numită „Tezaurul lui Croesus”. Acest Croesus (Karun, pentru turci și arabi) a fost un rege al Lidiei, care a domnit până în 546 î.Hr. Bogăția sa era enormă, dar acest fapt nu a fost prielnic țării sale deoarece tocmai de aceea lidienii au fost atacați și înfrânți de către perșii conduși de către Cirus cel Mare. În ciuda numelui care i-a fost atribuit, tezaurul a fost îngropat mai înainte de a domni Croesus (Cresus, Karun). Legendara prosperitate a regelui Cresus a fost asociată probabil cu bogăția acestui tezaur. Formula „a fi bogat precum Cresus” a circulat la arabi și la turci, fiind preluată și de către alte popoare. Descoperirea tezaurului a fost făcutăă în camera funerară ce a aparținut unei prințese, după dinamitarea ilegală a unui tumul de către căutătorii de comori. În inventarul tezaurului Karun predomină piesele de aur și de argint, toate de o mare măiestrie artistică și finețe. Inventarul acestui tezaur funerar cuprinde vase de argint, monede, statuete și bijuterii. Toate au fost descoperite în urma acestor săpăturilor clandestine și apoi vândute. Pe seama acestui tezaur s-a dus o acerbă luptă în justiție între statul turc și Muzeul Metropolitan de Artă din New York, cel care le-a achiziționat la un moment dat (de pe piața neagră).

În cele din urmă, americanii au cedat tezaurul către turci. Homer, în a sa „Iliadă”, spune că lidienii au luat parte la războiul troian. Împreună cu tracii, ei s-au situat de partea Troiei. Se pare că atât troienii, cât și firigienii și lidienii vorbeau, în urmă cu peste trei milenii, graiuri asemănătoare cu tracii și aveau conștiința înrudirii lor. Erau popoare războinice, dar știau să prețuiască și arta, mai ales meșteșugul prelucrării aurului. Despre Rhesus, regele trac participant la marele război al Troiei se spune că avea un car de luptă împodobit din abundență cu aur, iar cai uriași precum ai săi nu mai avea nimeni. Tracul Rhesus a fost ucis în somn de către Ulise și ai lui. După Stabon, limba lidiană a pierit în secolul I î.Hr. În lucrarea „Impactul Romei asupra Daciei”, autorul Paul Lazăr Tonciulescu propune ipoteza că hitiții, urartienii, frigienii și lidienii erau înruditi cu neamurile tracice din Balcani, dar și cu populațiile italice. Și toți erau urmași ai pelasgilor (Geții de Aur primordiali).

Dintre piesele acestui tezaur fabulous, putem menționa câteva ce prezină simboluri commune cu cele ale Geților de Aur primordiali și a lor Biserică Veche Pământeană Valaho – Egipteană. Astfel, avem o aplică a Zeului Suprem, care ester reprezentat de un cal înaripat și cu coadă de pește (cuprinde toate mediile de viață). De aici putem deduce de ce troienii au deschis porțile cetății când au văzut gigantica stauie a Calului Troian. „Calul” era divinizat ca o mare zeitate, pentru că el, cu cele patru picioare ale sale, ținea lumea (pământul) întinsă și nu o lăsa să se facă sul. Aplica este creată pe același principiu ca și aplica de aur de la Stâncești, care reprezintă un mistreț – cu corp de pește și coadă de pasăre, dar și ca simbolul Mama Gaya Vultureanca ce apare pe coifurile Principilor aparținând de marea Frăție Getică (Coiful de la Peretu și Coiful de la Porțile de Fier) și pe Cupele Marii Uitări (de la Agighiol și Rogozen), purtând un mamifer în ghiare și un pește în cioc (triada pasăre-mamifer-pește). De această data, această aplică este creată pe principiul „Când unul se învârtește, celelalte nouă curg” (symbolism al lui IO, sau Zece), și asta se poate justifica prin cei nouă „ciucurei de aur”-pandantive ce pornesc din aplică, fiind legați cu lănțișoare de acesta (pentru fixare, dar și pentru flexibilitate). Mai avem un vas, ca o cană mare. Pe acestă cană din metal prețios apare un om „crucificat” de „legea contrariilor”, fixat ca mâner. La picioarele sale apare simbolul Pomului Vieții, dar doi berbeci (care nu știu multe) stau în opoziție la picioare, gata să pornească în sensuri opuse. Sus, pe buza evazată a vasului apar doi lei privind în direcții contrare. Omul, susținut de Pomul Vieții, prinde de coadă cei doi lei. Simbolul leului este cel al Forței Vieții (Zeița Sarmis). Leii apar privind în direcții contrarii, pentru că, la un moment dat, așa cum i s-a dat omului forța vieții, la alt moment dat, i se va și lua forța vieții. De aceea, întâlnindu-se des prin cimitire statui de lei s-a considerat că reprezintă un simbol funerar.  Prin imaginea sa, acest om este unul crucificat de legea contrariilor. La schimbarea magnetismului terestru, la sfârșitul acestui timp, fierul din sângele uman va face pasul la histerezis și va rupe corpurile. Ceasta este judecata de apoi. O altă piesă interesantă este un suport. Pe acest suport decorativ avem în vârf imaginea „cocoșului”, ca cel ce dă semnalul de „atenție”, „deșteptarea”, în caz de pericol. Să fim vigilenți, că poate veni cataclismul planetar al schimbării oricând. O brățară din aur ce are o buclă duală, poartă două feline ce privesc în direcții diferite, ceea ce susține explictarea ce am oferit-o și pentru imaginea leilor aflați pe buza evazată a vasului descris mai sus. Sensul Forței Vieții aduce sau ia de la noi viața.  Între celelalte piese de tezaur apare un colier așa zis „cu amforete”. Colierul cu amforete este asemănător până la identificare cu cel din Tezaurul dacic descoperit în Cetatea Căpâlna. Aceste „amforete” mai apar decorând gâtul unor personaje aflate pe cnemidele getice descoperite în Bulgaria și România. Printre piesele ce pot fi suspuse unui studio minimal avem o fială (farfurie, castron) de argint aurit, ce are ornamentația asemănătoare cu o altă fială, descoperită în Mormântul Frăției Getice de la Agighiol (jud. Tulcea). Un alt colier din Tezaurul lui Cresus are ca elemente decorative ghinde de stejar, dar știm că stejarul nu crește acolo, în Asia Mică, dar aici, în zona europeană avea valențe magice.

Aceste asemănări simbolice aflate pe tezaure daco-getice, tracice și lidiene, ne conduc la concluzia că acest popoare au avut ceva în comun, de-a lungul istoriei lor. Toți făceau parte din marea masă a poporului „internațional” (Geții deAur primordiali și semințiile salvate), salvat din diluviu, în Vatra Vechii Europe. Într-un fel, cu toții ne-au lăsat un mesaj cutremurător, pe care știau că-l vom desluși la un moment dat. De aceea tot ce este făurit din aur, argint sau marmură – materiale scumpe și atunci, acum peste 2000 de ani – „vorbește” prin imagini mai mult decât puteau să spună prin simple cuvinte. Sunt lucruri pe care nici istoria, fizica, astronomia, sau chimia nu le pot explica. De aceea ne-au fost transmise prin simboluri.

Tezaurul lui Cresus, cunoscut și sub numele de Tezaurul Karun, dovedește nu doar bogăția și rafinamentul atinse în regatul Lidiei, dar și „limbajul” comun pe care l-au avut cu strămoșii noștrii, geto – daco-tracii, cunoscători ai tainelor lumii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*