Dacă ar fi să pornim de la înțelesul cuvântului „necesitate”, atunci esența fenomenului exprimă latura fundamentală a unui lucru destul de important în existența individului. Acest lucru se plasează între utilitate și semnificație, aspecte ce satisfac anumite exigențe ale omului, dar și ale societății acestuia. În contextul dat, fenomenul de necesitate și importanță are o tangență majoră și cu zilele de sărbători, evenimente ce au loc în cadrul unei societăți, acestea, la rândul lor, satisfăcând cerințele spirituale/sufletești/istorice ale cetățenilor. Deci, sărbătoarea este o zi în care se comemorează un anumit eveniment istoric/religios/cultural/etc., iar omul este acel care își întrerupe activitatea obișnuită de muncă pentru a se bucura de manifestările organizate în cadrul țării cu acest prilej. Astfel, în asemenea mod se sărbătorește și ziua națională, zi în care un popor își marchează o întâmplare foarte importantă din istoria propriei țări. Respectiv, este vorba de Ziua Națională a României, 1 decembrie, eveniment sărbătorit de întregul popor român, eveniment de o mare pondere ce caracterizează și reprezintă identitatea unui stat și a unei națiuni.
Așadar, ziua națională a României este ziua în care fiecare cetăţean se simte onorat de febra sărbătorilor, de febra emoţiilor de a fi român, de febra afectivă faţă de valorile naţionale ce sunt parte integrantă din viaţa fiecăruia. Ziua de 1 decembrie, din 1990 și până în prezent, este o chestiune istorică ce se asociază cu ziua de 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu România, eveniment extrem de influent pentru poporul român. Astfel, 1 decembrie a devenit sărbătoarea națională a României şi după evenimentele istorice petrecute de după anii 1989. În aşa mod, poporul român, cu multă demnitate, îşi sărbătorește ziua naţională, aceasta fiind deja la a 27-a aniversare. De fapt, în anii precedenți, de până la 1990, ziua națională în România a fost marcată în diverse perioade, toate fiind corelate pe anumite evenimente istorice. Confirmarea poate fi următoarea: ziua națională a României din anii 1948-1989 a fost sărbătorită la 23 august, eveniment ce se asocia cu semnificatul de zi a eliberării României de către armata sovietică și, totodata, de răsturnare a regimului antonescian; iar ziua națională a României din anii 1866-1947 a fost sărbătorită la 10 mai, zi festivă ce se asocia cu trei momente importante și anume: începutul domniei lui Carol I, independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.
Cât privește ziua de 1 decembrie, înregistrată ca sărbătoare națională a României din 1990-prezent, este un eveniment nespus de însemnat din istoria românilor, acesta fiind marcat în 1918 prin unirea Transilvaniei cu România. Prin urmare, România de 27 de ani încoace își marchează ziua națională în data de 1 decembrie, dată ce reprezintă coeziunea și unitatea tuturor românilor de pretutindeni. Unitatea poporului român reprezintă, în același timp, bogăția spirituală și culturală a unei națiuni dobândită prin anii istoriei. Istoria, fiind un proces vital al unui popor, este o temelie de rezistență pe care se poate sprijini o societate, o țară. Respectiv, se consolidează unitatea națională a românilor, iar semnificația zilei naționale reprezintă identitatea națiunii române. Totul este o construcție unitară-identitară trecută prin filtrul istoriei și prin viața strămoșilor noștri. Deci, în așa mod suntem constrânși și da chiar obligați de a cunoaște istoria națională, lucruri care trebuiesc știute și respectate cu mare sfințenie. Cât despre sentimentul și devotamentul național, acestea sunt aspecte pe care orice om de naționalitate și origine română trebuie să le valorizeze la cel mai înalt nivel. Numai așa se va oferi soliditate demnă în existență, numai așa se va câștiga respect față de sine în calitate de popor și națiune. Astfel, prin respectul față de sine în funcție de popor și națiune se va consolida și fenomenul de unitate autentică națională.
Ziua naţională a României, sărbătorită la 1 decembrie, are o însemnătate aparte și anume: realizarea unui scop suprem pentru întreaga națiune română. Pentru obținerea acestui scop suprem sau, mai bine zis, pentru realizarea unui ideal național de o valoare inegalabilă s-a luptat mult, iar strămoșii noștri sunt acei care ne-au lăsat moștenire o țară bine închegată. De aceea, generația de astăzi trebuie să conștientizeze foarte bine importanța și prezența unui stat integru. Pentru aceasta este necesar ca fiecare cetățean de origine/naționalitate română să contribuie la crearea celor mai favorabile acțiuni și la asigurarea cât mai profundă în a menține integritatea acestei țări, dar, în același timp, de a contribui și la completarea ei prin reunificarea acelor regiuni care sunt încă în afara României la ziua de azi (acest lucru, cu certitudine în prim plan, se referă la Basarabia). În modul acesta se va mări/întări și mai mult fenomenul de unitate națională, iar integritatea teritorială a statului român va fi nestingherit o forță și o capacitate de neînvins în totalitatea instrumentelor de existență. Deci, prin șansa de a fi cât mai uniți în idealuri comune vom reuși să consolidăm tot mai mult integritatea și unitatea națională a țării românești și, respectiv, a întregului popor român. Iar Basarabia, prin posibilitatea de a se reuni cu patria-mamă, la rândul ei, se va încadra, într-un final, într-o societate modernă ce corespunde stadiului actual de progres social, dar, cel mai important, își va recăpăta dreptul legal la o identitate corespunzătoare. Totodată, un lucru este cert că, indiferent de toate, poporul român din Basarabia este cu trup și suflet pentru unitatea națională a României, iar sărbătoarea din 1 decembrie este comemorată cu același sentiment suprem de mândrie românească. Așadar, ziua naţională a României este sărbătoarea care motivează poporul român în a exista şi a înfăptui lucruri nobile pentru ţară, pentru societate, pentru sine. Ziua naţională a României este, în același timp, și ziua națională a tuturor românilor de pretutindeni.
Lasă un răspuns