M-am născut și dorm în noroi, nimic nu m-atinge,
sunt purtată de vise departe, dincolo de flori,
îmbracată-n mireasă vântul aripile-mi frânge
m-am născut din țărână, mă ridic în splendori.
Mă culegi, a ta floare rămân, udă-mi rădăcina,
alergând prin zăpadă ajung să topesc inimile
mă aplec să-mi văd cum se-nverzește tulpina
și să sting cu petalele mele albe, patimile.
Știu să cânt, tu s-asculți tăcerea absolută,
iar în dans mă așez lângă florile de liliac,
sunt pură, nu pot fi nicioadată o floare tăcută,
chiar de nu stau atârnând la tine-n cerdac.
Soarele mi-este sot și a lui sunt soție,
nu mă mir că nu știi, e o taină păstrată,
eu domnesc peste întreaga împărăție,
de nici un pământean nu sunt încă curtată.
Sunt floarea purității absolute, iubesc,
nu locuiesc în câmpiile roșii și mute,
departe de oameni respir și trăiesc
și sunt regina împărăției tale absolute.
Lasă un răspuns