Spinul

SPINUL

Rătăcitor ascuns după flăcări
caută pacea, scormonește lutul,
sădește semințele, cuprinde durerea,
fereac-o în lanțuri și caută cheia porții închise,

visul tău cuprins de întuneric l-ai spulberat cu mâna cea bună,
n-ai uitat că cine seamănă ură culege furtună,

deschide ochii, materia geme uneori,
să nu fugi, cuprinde sabia cu ambele mâini
și spune „eu sunt” așteaptă în liniștea nopții să se așeze umbrele și iarba să adoarmă sub pașii tăi,

supraviețuiește tăcut, mângâie tandru nemuritorul din clepsidră, arde minutele, secundele, orele, trăiește clipa,
cheamă adevărul, botează florile și pomenește sfinții,

SUPRAVIEȚUIEȘTE!

SEMINŢE

Păstrăm întregul în adâncul intim al conştiinţei, privind vidul în plenitudinea lui,

nestingheriţi de prejudecăţi atingem bogăţia formelor dând forţă amintirilor temporale.

Extensiunea timpului funcţionează ca o realitate independentă, muşcând din viitorul indecis

şi neclar, încearcănd să clădească o matrice a Sinelui personal.

Acumularea trecutului nu face decât să încarce omul cu reziduri. Emoţiile aruncă atenţia

într-un unghi optuz. E greu să fii aici, ea alunecă permanent negăsindu-şi liniştea.

Fiinţa mişcă necontenit un pendul, pentru a cunoaste astfel suferinţă, frustrarea şi neantul.

Fructele faptelor bune duc în final la o stare de beatitudine ce-şi găseşte locul pe

piedestralul virtuţilor.

Seminţele eliberării îşi fac loc cu uşurinţă în sfera omenească, dând naturii

atotcuprinzătoare forţă să acceadă la „arcada din înalt”.

Enigmele renaşterii îşi caută punctul de sprijin între inspiraţie şi respiraţie.

Eu? Mi-am oprit căutarea, lăsându-mi mâna să odihnească pe floarea vieţii.

Un incendiu violet a pornit din tâmplă mea stânga. Condorul şi-a început călătoria

tăind orizonul în patru.

*Floarea Vietii =  este numele unei figuri geometrice alcătuită din șapte sau mai multe cercuri egale, suprapuse, care creează împreună un model floral perfect. Simbolul a fost considerat sacru în multe culturi antice, forma ei geometrică fiind o reprezentare a elementelor creatoare fundamentale, primordiale și o legătură totodată dintre spirit și forma de viață gazdă.      

BUCURIE

Zâmbeşte chiar şi dacă afară ninge

căci primăvară doarme-n pieptul tău

iar felinarul alb în zori se stinge

lăsând drum liber unui mândru zeu…

.

Zâmbeşte chiar şi dacă-n tine plouă

căci primăvara aşteaptă-n pieptul tău

cu ierburi verzi şi câmpul plin de rouă

trecând în vals podul spre Dumnezeu…

.

Zâmbeşte chiar şi dacă afară-i haos

căci primăvara luptă-n pieptul tău,

este atâta sete-n lumea asta „de repaos”

mulţi s-au oprit din drum, căci drumu-i greu.

ORICE, ORICINE

Tu? Poţi să fii oricine, clipa trece

lăsând în urmă o dâră de parfum,

mai bine călător căci timpu-i rece

şi strânge-n pumni tot praful de pe drum.

.

Tu? Poţi să fii orice căci clipa-i dusă

lăsând în urmă un trecut apus,

mai bine călător căci timpul trece

şi peste această lege, nimic nu-i mai presus.