Când a pornit în realizarea visului ei de a deveni actriţă, Daniela Ioniţă, a părăsit cu părere de rău melancolia oraşului natal Brăila, unde valurile Dunării îi însoţise copilăria şi adolescenţa. Născută pe 28 februarie 1970, odată ajunsă studentă la Facultatea de Teatru a Universităţii Ecologice din Bucureşti, îi are ca profesori îndrumători pe parcursul celor patru ani de studio pe Florin Pittiş, Radu Panamarenco, Cristian Munteanu şi Sorin Gheorghiu. Este licenţiată în Artă Teatrală la Academia de Teatru şi Film Bucureşti (ATF), în anul 1995. După ce joacă în piesa „Râul de bâlci” de Ioana Crăciun (1994; regia Cristian Munteanu, prezentat pe scenele din Iaşi şi Bucureşti), pe tânăra actriţă Daniela Ioniţă aţi mai văzut-o pe scena Teatrului „L.S.Bulandra” în spectacolul „Marginea eternităţii” de Ion Lucian şi Andrei Dorobanţu (regia Ion Lucian; 2008), la „Theatrum Mundi”, în spectacolele „Viitorul e în ouă” de Eugène Ionesco (regia Mihai Măniuţiu; 2005), „Râul de bâlci” de Ioana Crăciun (personaj: Eulalia; regia Mircea Marin; 2005) şi „Poate, Eleonora” de Gellu Naum (personajul: Justiţia; regia Alexandru Tocilescu; 1991). Apoi a fost cooptată şi a colaborat foarte bine cu echipe de artişti din cadrul tuturor artelor, participând la spectacole de muzică şi poezie, în regia maestrului Alexandru Repan, la Centrul Cultural Maghiar (2004).
A făcut parte din echipa trupei musical – teatrale „Truverii”, specializaţi pe commedia dell’arte şi muzică medievală laică, efectuând cu aceștia turnee la Roma şi Veneţia (Italia; 2004). A participat active în cadrul proiectelor teatrale „Licitaţia” şi „Oglinda” – proiecte sociale pentru combaterea violenţei în familie (regia Mihaela Săsărman), spectacole iniţiate de GRADO şi FDSC, în anul 2001. A jucat în spectacolul „Ia uite ce scrie la gazetă”, după I.L. Caragiale, regia Mihaela Săsărman, realizat sub egida UNITER, în anul 2001. Au mai fost spectacolele „O seară la Union” şi „Cabaretro”, cu Fundaţia „D’ale Bucureştilor” (1998) şi alte spectacole de divertisment la Sala Radio din Bucureşti. În perioada 1990 – 2015 a cumulate roluri în peste 150 de spectacole de teatru radiofonice. A fost colaboratoare la proiectul „Piaţa rotundă”, iniţiat de BBC Voce pentru unor CD-uri de învăţare a limbii române fără profesor, CD-uri realizate pentru Anglia.
A fost „voce prima” în peste 100 de spoturi audio la diferite posturi de radio, dar şi „vocea feminină” pentru proiectul „Dacia magnifică” – sistemul de navigaţie prin GPS. A activat ca prezentatoare de spectacole pentru copii, cu Fundaţia Darvari (2008), dar a făcut şi animaţie pentru copii, în perioada 2004-2009. Deasemenea, a participat la spectacole lectură în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, în perioada 2003-2009. A avut şansa de a realiza şi câteva roluri în filme artistice româneşti, sau coproducţii internaţionale, precum Asistenta din filmul „Mănuşi roşii” (regia Radu Gabrea; 2009), sau Franţuzoaica din „Jacquou le croquant” (regia Laurent Bootonnat, Media Pro Pictures, 2007), Armeanca în filmul „Dolina” (regia Zoltan Kamondi, 2006), Secretara în filmul „Terminus” (scurtmetraj; regia Mihnea Chelariu), apariţie în filmul „Maki” (scurtmetraj; regia Mihnea Chelariu, 2010), Gianina Crandon în „Houdini” (documentar artistic, regia Jens Monach, 2014) şi „Science and Thehnology in the 21st Century” (documentar artistic; regia Andrei Dorobanţu, 2010. În televiziune apare în serialul „Chiquititas” (regia Cristi Bajora, 2008, la Kanal D), în serialul „17” (regia Theodor Halacu Nicon, 2008, la Prima TV), serialul „La bloc” (2008; Pro TV), serialul „Leana şi Costel” (2008; la Pro TV), participare la „Revelionul femeilor” (regia Sorin Tofan, 2008, emisiune de divertisment la Euforia TV), la „Cea mai tare din parcare” (regia Sorin Tofan, 2006, emisiune de divertisment la Antena 1), la „Pitici şi tătici” (2003-2004, serial la Prima TV), la „Poveste imorală” (regia Constantin Dicu, 2000, serial TVR). A apărut în peste peste 20 de spoturi publicitare, pentru bănci şi firme din România şi Israel. La „Teatrul Excelsior” poate fi văzută evoluând artistic pe scenă în personajele: Polly din spectacolul „Thomas Sawyer” (dramatizare după „Aventurile lui Tom Sawyer”, regia Horia Suru, 2015), Doamna Linott în spectacolul „The History Boys. Poveşti cu parfum de liceu” de Alan Bennett (regia Vlad Cristache, 2015), personajul XYQ/386/b în spectacolul „MOMO sau Strania poveste despre hoţii de timp şi copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat” (dramatizare după un basm-roman de Michael Ende, regia Lenuş-Teodora Moraru, 2014), Cioara în „Hainele cele noi ale prinţului” (după două poveşti de H.C. Andersen, regia Ilinca Stihi, 2013) şi personajele Mătuşa Ema şi Şoricelul în spectacolul „Vrăjitorul din Oz”(după Lyman Frank Bauman, regia Petre Bokor, 2011). Căsătorită cu recunoscutul compozitor și pianist George Marcu, regizor muzical în cadrul Redacţiei „Teatru”, la Radio România, ea trăiește într-un univers artistic sută la sută.
Având diferite aptitudini şi competenţe demne de un actor profesionist, precum canto, patinaj, scrimă, sau tir, actriţa Daniela Ioniţă Marcu poate oricând să abordeze cu nonşalanţă orice rol încredinţat spre bucuria spectatorilor săi fideli şi a colegilor de scenă. Am întrebat-o pe Daniela dacă este mulţumită de cariera grea de actriţă pe care şi-a ales-o, iar ea mi-a răspuns aproape imediat, zâmbind cu subînţeles: „Je ne regrette rien!” Daniela Ioniţă Marcu este un suflet frumos de actor călător pe scenele de teatru din micul nostru Paris de vis.
Lasă un răspuns