Nimeni nu scapă de problemele existențiale, nici ca individ și nici ca popor. Asta a hotărât Atoatefăcătorul la izgonirea perechii adam-evice din Eden („În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat…” – Genesa 3/19) și ăsta este inevitabilul sens al vieții (obișnuim să-i spunem destin), respectiv al istoriei umane, până la Judecata finală.
Dar care nație se poate compara cu nația română în ceea ce privește încercările și paradoxurile istoriei sale? Iată câteva dintre ele: poporul român, cel mai statornic din Europa și continuatorul fabuloasei civilizații traco-getice, despre care învățații lumii afirmă că poate fi considerată axa culturii universale, astăzi se resemnează în postura de codaș între popoarele moderne; România este țara cu însemnate resurse ale solului (milioane de hectare de pământ bun de uns pe pâine) și ale subsolului (petrol, gaz metan, aur, sare, metale rare etc.), dar unde se trăiește cel mai prost din întreaga Uniune Europeană și unde traiul celor mulți se înrăutățește de la un an la altul; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, spațiul carpato-danubian este locul unde de 27 de ani coexistă speranța cu deznădejdea, demnitatea înrobită cu nedemnitatea înrobitoare, cumsecădenia cu nerușinarea, cinstea cu tâlhăria ca-n codru, adevărul tot mai timid cu minciuna tot mai agresivă, credința sinceră cu necredința ipocrită, cumpătarea cu risipa, sărăcia generalizată cu sfidătoarea opulență a clanurilor mafiote, rara cultură rafinată cu frecventa subcultură, bunul simț cu neamul prost, majoritatea adusă la sapă de lemn cu minoritatea ciocoizată.
1) Prima problemă care iese în evidență la încheierea alegerilor parlamentare este sadica plăcere (sau poate că inconștiență?!) cu care poporul român înțelege să-și prelungească suferința prin votul dat. Și astfel, vorba lui George Orwell, el nu poate fi considerat victimă, ci complice la propria batjocură și mizerie.
Ce anume i-a îndemnat pe românii ieșiți la vot (sub 40 la sută) să împingă PSD-ul spre cea mai categorică victorie din întreaga sa istorie postdecembristă (firește, cu excepția acelei năucitoare perioade când era doar embrionul FSN-ului)? Aici nu e vorba numai de aspectele exterioare (erorile comise de PNL și mesajul eminamente emoțional întrebuințat de PSD în campania electorală), ci de-o îndârjită și de-a-ndoaselea componentă psihologică: pe de-o parte votul la grămadă al electoratului său fidel (vezi roșul neîntrerupt din București, sudul și estul României), pe de altă parte, aș spune eu, este nesperatul ajutor venit din partea acelora care se declară liberali în formă (medici, profesori, avocați, notari, funcționari publici), dar care în conținut au tot interesul financiar-material să mențină actuala stare de lucruri. Da, căci este știut că în apele tulburi se pescuiește cu mai mult spor…
Bunăoară, ce interes ar avea un chirurg bun ca lucrurile din România să intre pe un făgaș al normalității liberale (un liberalism cu care chiar grosul liberalilor de azi are prea puțin de-a face), când el, pe spezele statului, merge în fiecare zi acasă cu câteva mii de lei? Îi mai surâde perspectiva de-a primi o leafă mai mult decât decentă (de pildă, 2000 de euro), cu condiția ca să renunțe pentru totdeauna la mită? Tot așa, ce interes are un profesor de matematică sau limbi străine ca lucrurile în țară să fie curate ca lacrima, când el dă meditații pe rupte (zilnic mai multe serii de cîte cinci-șase elevi), bani din care statul nu primește niciun sfanț. A nu se uita preoții și pastorii, care sunt salariații statului, dar nu consimt să dea Cezarului ce-i al Cezarului din sumele încasate (de ei, nu de vreun membru al consiliului parohial și pe bază de chitanță!) pentru mulțimea serviciilor religioase prestate…
2) O altă sâcâitoare chestiune este în legătură cu tenebrosul algoritm de atribuire a mandatelor prin redistribuire. Dacă procesul de redistribuire al voturilor indirecte (rămase după faza de atribuire directă a mandatelor) urmează logica „Celui ce are (a prins pragul electoral) i se dă proporțional cu scorul obținut la scrutin”, calculele ulterioare au darul să te lase cu gura căscată prin surprinzătoarele rezultate la care, potrivit legii, trebuie să se ajungă printr-un preasucit raționament politic. Păi da, căci asta face ca repartizarea mandatelor în faza redistribuirii să nu se mai sinchisească de supremul argument al totalului voturilor obținute de către formațiunile politice.
Vasăzică, noua lege a alegerilor este la fel de proastă ca precedenta, dar cu mult mai păcătoasă: fără să țină cont de referendumul din 2009, a redus numărul șparlamentarilor la plesneală (nici vorbă de maximum 300 cum s-ar fi cuvenit), dar a menținut hazoasa făcătură cu redistribuirile anapoda, precum și posibilitatea ca reprezentanții minorităților să intre în parlament cu mai puțin de jumătate din baremul fixat pentru independenți. Asta da echitate!
3) Cea de-a treia chestiune privește desemnarea premierului: Va fi Liviu Dragnea, ori Tăriceanu va trăda din nou, în speranța c-ar putea deveni premierul dreptei?…
N.B.: Cât despre înțelepciunea (sic!) dovedită de poporul român la alegeri, iată părerea lui Gustave Le Bon (Psihologia maselor, Editura Științifică, 1991) despre mulțimi: „Acțiunea inconștientă a mulțimilor, substituite acțiunii conștiente a indivizilor, reprezintă una din trăsăturile distinctive ale epocii actuale”. Tăcerea este de aur în fața unui argument cu o asemenea greutate…
Gresiti. Nu deplang penelistii. Spuneti ca-mi cititi articolele. Atunci ati constatat ca in unele dintre textele mele arat ca toate partidele, dar absolut toate, sunt vinovate de actualul dezastru al Romaniei.
Regret faptul ca poporul roman a mers in continuare pe mana partidelor.Am pledat pentru reala schimbare – propulsarea in noul Parlament a cat mai multi independenti onesti. N-a fost sa fie…Asa ca s-a schimbat doar decorul: Avem in continuare un indestructibil Șparlament!
Da, in ceea ce priveste discernamantul romanilor, sunt intru totul de acord cu George Orwell: Poporul care voteaza hoti, tradatori si impostori nu este victima, ci complice! Tocmai de aceea intru in psihologia intortocheata a romanilor postdecembristi si evidentiez posibilul ajutor primit de PSD din partea falsilor liberali. Cu precizarea, ilustrata de mai multe ori, ca majoritatea actualilor liberali n-au nimic in comun cu adevaratele principii liberale.
Va citesc materialele dle Petrovai de mai multa vreme,multe din ele sunt de bun simt si exemple de urmat,insa in prezentul material mi se pare ca ati lasat la o parte bunul simt,acuzand romanii de complicitate de „prostie”fiindca au votat PSD-ul .Pe de alta parte, le plangeti de mila (PNL-PDL-ului) de parca ar fi imaculatii societatii romanesti.Nu dle Petrovai,toti acei ce s-au perindat pe la butoane de 27 de ani,sunt niste gunoaie,tradatori,hoti,corupti,incompetenti,manipulatori,mincinosi ordinari…..asa ca nu incercati sa acoperiti rahatul facut de „inocentii” PNL-isti.