Fluxul maghiarizării în rang de agenție

Îi mai putem spune oare „Agenția Română de Presă”?! Ba, mult mai grav, mai putem considera oare „AGERPRES”-ul a fi o instituție națională de reprezentare a românilor și românismului? Pentru că, tragic, dar nu surprinzător, încă un bastion a fost acaparat (în fapt, predat chiar din mijlocul nostru!) de sfera de împresurare pentru destructurarea românismului.

Și nu-i mai putem spune românească (sub forma ei de ființare, nu în modul de afișare), din clipa în care, într-un joc mârșav al dezagregării, de multe ori prin însăși contribuția noastră, s-a trântit pe post de fundație în procesul de zidire prin încercuire a românismului. Cărămidă după cărămidă, procesul de deromânizare prin maghiarizare capătă conturi cu adevărat… naționale. Într-o extindere peste tot ceea ce am lăsat nevegheat. Iar după dezagregarea trecutului nostru istoric și cultural, ori agresiunea insinuată în reperele prezentului pentru viitor, precum educația, acum s-a extins și în acapararea reprezentării țării.

Până mai ieri, părea că insinuarea prin maghiarizare, rămâne la nivelul unui castel de nisip, lipsindu-i o fundație care să consacre oficial maghiara ca a doua limbă în stat. Și nu „doar” ca a doua limbă oficială în inscripțiile, trecute oricum, în multe zone din Ardeal, dinspre sfera privată în cea publică. Pentru că, nu-i așa?, în perspectiva readucerii la frâiele țării, cândva, peste ani, a unor conducători de fibră națională, plăcuțele, plăcile, cărămizile puse abuziv peste istoria și cultura noastră puteau fi îndepărtate cu cele firești. Mai ales că, impunerea maghiarei ca a doua limbă oficială prin crearea (prin felurite șiretlicuri, inclusiv a atașării televiziuni și/sau a radioului PUBLIC) a unei identității maghiare părea șortită eșecului.

Totuși, presiunile pentru crearea unei televiziuni sau a unui radio în limba maghiară (ca structuri de sine stătătoare, nu simple studiouri regionale cu ore de emisie), evident, nu pentru a servi nevoi de informare a etnicilor maghiari, ci pentru a institui secvența impunerii maghiarei ca a doua limbă oficială, deși sunt vechi, erau prea fățișe pentru a se contura într-un act asumat de vreun guvern.

Insinuarea, tacită, a venit prin modularea într-un adevărat flux (pro)maghiar a Agenției naționale de presă a României. AGERPRES. Și care, departe de ochiul oricum nevigilent al societății, face un pas al trădării, dintr-o agenție cu fluxuri strict în limba oficială a țării, cu buletine în limbi internaționale, punându-se în slujba unei limbi neoficiale. Devenind o AGenție de PRESiune, căci astfel va trebui decriptat acronimul instituției în noua sa „ediție” în limba maghiară.

Pasul este uriaș pentru centrul de presiune politico-iredentist maghiar. Și constituie drumul de deschidere a altor oficine de presă plătite din banii noștri pentru propaganda anti-românească. Pentru că asta se aude dinspre presa de limbă maghiară, portavoce și reflector al antiromânismului.

Pentru românii de afară, AGERPRES abia a găsit locul și rostul unui biet buletin numit rece „Diaspora”, aruncat cumva la „și alții”, fără măcar o trimitere din pagina oficială Agenției.

În schimb, pe frontispiciul web al Agerpres-ului, și nici  măcar după secțiunea în limba engleză, s-a trântit secțiunea „Maghyar”. Nu pe românește cu un link intitulat „Maghiară”, că doar fluxul nu se referă etnicilor maghiari care respectă limba oficială a țării. Desigur, ar fi putut fi un buletin, așa cum sunt cele „externe”, ori cel dedicat Diasporei! Dar atunci nu ar fi putut deschide brazda în care să fie sădită noua „sămânță”.

S-a creat dară un flux paralel, așa cum își doresc a fi și maghiara pe lângă limba oficială a țării, „de știri și informații”. Iar cu această ocazie, Agenția a mai plasat o „secțiune”. De data asta ca o enclavă de limbă și reprezentare, declarându-se „agenție regională”. Asta după ce a introdus, la fel de subtil în titulatură, un „naționalal” în loc de vechiul „românesc” (din 1949, de la înființarea ca Agenţia Română de Presă – AGERPRES), de unde își trăgea „n” din titulatura, rămânând desigur Agerpres, căci Agenpres ar fi mirosit prea evident a „agentură” de presă, nu?!

Și numai mâine-poimâine nu va fi greu să se afirme ca o agenția federativă de presă neromânească! Mai ales că, într-o pagină principală, încă în limba română!, în care însă impertinența specifică a insinuat numele trimiterii către fluxul maghiar ca Maghyar (că suntem poligloți, nu?!), nu va fi nicidecum de mirare să vedem orașele țării cu numele lor în maghiară.

Într-un prim format oficial în flux continuu de maghiarizare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*