Atenție, doamne și domni: de mai bine de jumătate de an se consumă cuvinte în stradă, în presă, pe site-uri, pe bloguri, pe pagini de facebook, pe chat-uri… despre abuzurile inchiziționale ale sistemului de falsă protecție a copiilor (românilor), de tip „Barnevernet” și nu s-au cules decât indiferență, impasibilitate, sfidare, noi cazuri de abuzuri și, recent, deschiderea unui dosar penal împotriva soților Bodnariu care deveniseră un simbol al victoriei străzii după protestele internaționale ceva mai serioase din 16 Aprilie a.c., pentru ca, după anemicele manifestări din 9 iulie 2016 de la Bruxeles, și și mai anemicele proteste de la București, din aceeași perioadă, infiltate de oportuniști și fripturiști care l-au agățat și racolat pe Florin Barbu ca să-l anexeze țintelor lor politicianiste revanșarde, Procuratura norvegiană, la comanda unui stat care permite instituției Barnevernet să captureze copiii românilor și să li se aresteze părinții, revine în forță cu un dosar penal împotriva soților Bodnariu, proces după care, pe baza unor probe contrafăcute și mărturii mincinoase, va urma ceea ce prin gând nu gândiți și însumi mă tem să gândesc și să anticipez.
Și atunci, te întreb George Alexander, nu crezi că vremea vorbelor a trecut și este nevoie de MOBILIZARE GENERALĂ ca la război? Nu crezi că este vremea ca românii să își oblige, efectiv să își oblige autoritățile – Președinte, Prim-ministru, miniștri, parlamentari, ambasadori, consuli, directori de instituții abilitate în educație și protecția copiilor, etc. -, să le „declare război” de partea românilor, omologilor din Norvegia și din toate statele care discriminează, terorizează, inchiziționează copilașii români și persecută părinții acestora? Strigătul meu și al părinților năpăstuiți doar și la gândul lacrimilor copilașilor lor încarcerați de către funcționarii sistemului Barnevernet care ne hingherește micii noștri compatrioți lipsiți de apărare și de părinți, să nu aibă, oare, nici un ecou încât să trezească toate conștiințele responsabile, începând cu cele ale liderilor spirituali, cum te consideri tu, George Alexander, continuând cu cele ale susținătorilor și sfârșind cu cele ale tuturor românilor năuciți de amploarea abuzurilor, nedreptăților, scenariilor, indiferenței capilor țării față de această dramă fără precedent a furtului pruncilor de la pieptul mamelor și taților, precum și a alungării românilor în lumea străină lor, care să îi sclavagizeze economic, să îi depersonalizeze, să îi deznaționalizeze și să îi lase de izbeliște chiar de către autorităție românești responsabile de drama lor?
Unde ești, domnule Președinte cu rol de prim figurant în scenariul diabolic al acestor vremuri? Unde sunteți domnilor șefi de partide, partidulețe, biserici, bisericuțe, grupuri, grupulețe (de interese) și voi toți lacheii politicianismului mafiotizat care ați confiscat statul român? Unde sunteți fundațiilor, asociațiilor și sugativelor civice soroșiste care sugeți de la bugetul care abia dacă mai poate asigura salariile și pensiile de mizerie populației cele mai sărace din Europa? Iar voi, români năpăstuiți și sedați, cum de mai puteți să le permiteți acestor otrepe ale neamului să vă umilească, să vă secătuiască, să vă alunge în lume de unde să vă preia otrepele țărilor ajunse la cel mai degradant desfrâu ca într-o pecingine apocaliptică de nestăvilit?
Treziți-vă, organizați-vă, creați-vă regimente civile de opinie și atitudine, aduceți-i cu sila în stradă pe guvernanți și obligați-i să vă salveze și să vă apere, pe voi și pe copiii voștri, cât încă nu se stinge națiunea română pulverizată în cele patru colțuri ale lumii de vânturile năprasnice care se abat asupra ființei noastre naționale!
Soții Bodnariu, după procesul intentat de procuratura norvegiană, pesemne că vor fi extrădați în Norvegia de către statul român, iar ceea ce va urma cu părinții și copiii, va deveni un scenariu post-kafkian, iar protagoniștii Bodnariu vor deveni, din păcate, învingătorii înfrânți de către sistem dacă noi, ceilalți, alături de ei și de toți părinții și copiii obligați să joace în acest film horror realist, dar parcă suprarealist, nu vom ieși la luptă cu orice preț. Starea de pasivitate, de non combat, înseamnă tăcerea faptelor care, întotdeauna, va fi urmată de repercursiuni mult mai dramatice decât tăcerea cuvintelor, cum și risipa de cuvinte poate fi la fel de nocivă și inofensivă.
În urmă cu circa trei luni, când, împreună cu Adonis Cezar Mihalache, am editat cartea scriitorului militant George Alexander, am scris în postfața și pe coperta acesteia următoarele: „George Alexander este modelul de român pe care ar trebui să îl aducem în fruntea noastră, a celor maturi și rătăciți, dar mai ales a generațiilor de copii și de tineri în care trebuie să credem așa cum trebuie să credem în Țară și în Dumnezeu…” Iar eu scriam aceste propoziții și încă alte fraze, crezând în George Alexander luptătorul și omul providențial. Vreau să cred pe mai departe că el este întâietorul și scânteietorul care ne va uni ca oameni și ca forțe spirituale, care ne va conduce și ne va fi exemplu de curaj, de luptător, de salvator. Iar el știe bine că am scris cu sufletul, cu mintea și cu toată sinceritatea aceste simțăminte. De aceea afirm și tot repet că a trecut vremea vorbelor și a venit cea a faptelor care să cutremure și să înspăimânte diriguitorii și dregătorii statelor și ai instituțiilor acestuia, dar ai ales pe cei ai noștri, „prost-aleșii” pe care trebuie să îi mobilizăm cu de-a sila să se mobilizeze și să salveze copiii românilor din ghearele balaurului occidental multicefal. Restul sunt vorbe… Iar eu deja îmi consum stocul de vorbe și de răbdare și vreau să trec și să trecem la fapte. Vreau să-l tragem de mânecă, la figurat, dar și la propriu, pe Președintele Iohannis, vreau să-l tragem de mânecă pe Premierul Cioloș, pe Președinții Camerelor, pe cât mai mulți miniștri, parlamentari, ambasadori, pentru că tac și nu se implică. Și ca să nu mai tacă și să se implice, trebuie să-i obligăm, iar noi avem această putere, Noi…!
De aceea îi spun răspicat lui George Alexander că nu sunt de acord cu formula lui dintr-un articol recent de pe pagina personală Facebook „POATE NE VOM TREZI VREODATĂ”. Eu nu cred, prietene, decât în sintagma imnică „ACUM SAU NICIODATĂ!” Ca român, ca intelectual și ca patriot militant nu mai cred decât în forța anti-FSN USeLizat, în forța societății civile din rândurile căreia, la 26 de ani de la… marea căsăpeală din Decembrie și de la marile represalii împotriva fenomenului civic „Piața Universității”, soldate cu instigarea la război civil prin cumplita mineriadă iliescisto-securistă, încă mai sunt intelectuali patrioți, responsabili, necumpărați, nemânjiți politic, capabili să coaguleze, să reia lupta, să își ia revanșa și să salveze țara de la dezastru și națiunea de la pieire. Încă mai cred în capacitatea de renaștere și reafirmare a spiritului amorțit al neamului românesc dator sieși să iasă din marasm și să predea copiilor și copiilor copiilor noștri o țară reîntregită, sănătoasă, prosperă întru credința în Patrie și în Dumnezeul românilor. O forță capabilă să se bată cu decidenții dezumanizați ai sistemului nazist de tip „Barnevernet” pentru „eliberarea copiilor noștri din închisorile lor”… O forță în care politicul să fie subordonat societății și intereselor naționale, în care copiii și familia, sub pavăza moralei creștine, să aibă prioritate în perspectiva următorilor ani în care va trebui să înceapă vindecarea și reînsănătoșirea românismului lovit ca de moarte în ultimul sfert de veac de pecinginea lăsată de ciuma roșie… George Alexander, încă o dată te „somez”: IMPLICĂ-TE ! Pregătește-te să intri în bătălie, schimbă discursul defensiv în cel combativ! Fii un model, așa cum scriam în postfața și pe coperta cărții tale! Suflecă mânecile cămășilor de protocol și, alături de susținătorii tăi și ai copiilor și familiilor din toată țara, din toată Europa și din toată lumea, intră în luptă grabnic, fiindcă așteptarea, pașii mici, năzuința deșartă și eleganța discursurilor fac să pară slăbiciune și indecizie în ochii dușmanului. Nu aș dori să ajung însumi să îți devin opozant din teama că ratezi potențialul și momentul dezlănțuirii. Nu vreau să admit că m-am înșelat cu câteva luni în urmă când te-am cunoscut și am văzut în tine militantul total, omul providențial, modelul național al românilor din țară și de pretutindeni. Nu vreau să accept că ochiul meu pineal vizionar mi-a transmis o percepție falsă asupra ta, omul pe care l-am anticipat drept liderul spiritual al celor maturi de azi care mai au o speranță, „dar mai ales al generațiilor de copii și tineri în care trebuie să credem așa cum credem în Țară și în Dumnezeu”. Nu „vreodată”, ci acum, neapărat acum, în această toamnă, să ne trezim. Va fi o toamnă decisivă pentru următoarele decenii ale istoriei românilor. Va fi toamna acelui „acum sau niciodată” pe care fruntașii și înaintașii noștri l-au simțit, l-au tradus în fapte de glorie și l-au fixat în Imnul Neamului Românesc pentru vecie în urmă cu 168 de ani, acela fiind momentul zero al istoriei moderne a României, o istorie fracturată și blocată din cursul ei fericit odată cu sovietizarea și stalinizarea țării, cu actele de trădare care se țin lanț de 68 de ani și din care s-au tras maleficele regimuri comuniste și postcomuniste, de la cel iliescian până la cel iohannesian de azi. Să nu mai amânăm, să nu mai îndurăm, să nu mai tolerăm, fiindcă ne vor blestema copiii și nepoții noștri și nimic nu este mai urât decât să rămânem în amintirea celor ai noștri drept… invers decât eroii noștri martiri din închisorile și lagărele comuniste. Mai avem o șansă să dovedim că generația `90, alături de tinerii de după acel moment istoric al celei mai mari trădări naționale, are abia acum cuvântul decisiv în treburile și viitorul țării în care te îndemn imperativ să te implici, George Alexander.
Îi adresez un mesaj bine cântărit doamnei Dr. Camelia Smicală, a cărei dramă este de o notorietate revoltătoare ca și cea a familiei Bodnariu și a multor altor părinți și copii români: ca medic și mamă exemplară a doi copii, aflată de mai mulți ani în Finlanda și căsătorită acolo cu un soț care s-a dovedit agresiv și problematic, a primit în instanță custodia celor mici după divorțul de soțul finlandez, dar copiii i-au fost luați cu forța de către Protecția Copilului de tip Barnevernet, similar celui norvegian, dovedindu-se că tatăl copilașilor, din răzbunare, a depus plângere în instanță pentru a fi dați exclusiv în custodia lui și spre a împiedica aducerea lor în România, dar autoritățile din țară nu au mișcat un deget pentru a o salva și a-i salva copiii. Cuvintele grele ale Cameliei Smicală fac înconjurul lumii: „Am salvat mii de vieți, dar nu mi-am putut salva copiii. Dacă există dreptate în lumea asta, în numele tuturor celor pe care i-am salvat, vă rog, oameni buni, salvați-mi copiii!”
Stimată doamnă doctor Camelia Smicală,
Este de știut că în țările dezvoltate și democratice, cum ar fi SUA, chiar și o persoană sau câteva pot declanșa inițiative legislative și obliga guvernanții să se implice pentru îmbunătățirea Legii în favoarea celor nedreptățiți. Asta înseamnă lupta cu sistemul ca civil. Multe cazuri judiciare au fost urmate de inițiative cetățenești remarcabile, pe bază de listelor nominale de sprijin, chiar fără a fi nevoie de vreo asociație sau fundație, partid, etc. Legea Protecției Copilului, la nivel internațional, trebuie amendată cu unele clauze care să muleze pe Constituția fiecărei țări care garantează drepturile copilului, mamei, familiei…. Sunteți intelectuală, sunteți medic, sunteți mamă și sunteți în situația unor crase nedreptăți și abuzuri. Aveți obligația morală, ca alături de celelalte mame cărora li s-au smuls copiii de către Sistem, să declanșați o astfel de mișcare, de acțiune, de inițiativă până la cel mai înalt nivel european și internațional. Nu agreez politicile ascunse, pașii mici și firavi, figurația și tactica de a potoli spiritele de parcă s-ar face jocul dușmanului și s-ar urmări propria imagine a celor care au notorietate de militanți și apărători ai părinților și copiilor loviți de abuzuri, dar nu au și curaj și spirit de sacrificiu să, Guvernului, Președinției, Parlamentului, ambasadelor din poziția de protestatari umanitari autentici aflați în greva foamei, singura modalitate de a capta atenția autorităților și a opiniei publice naționale și internaționale. Aceasta înseamnă luptă adevărată, nu cuvinte care se învârtesc în cerc și sunt citite mai ales de către oameni modești ca intelect, îndoctrinați confesional pe care nici un militant nu se mobilizează să îi mobilizeze. Nu așa văd eu și mulți ca mine obținerea unui succes general, pentru toate cazurile prezente și viitoare de abuzuri incalificabile asupra copiilor români, a mamelor românce, a familiilor românilor obligați să plece în exod prin lume și să devină prada hingherilor de copii și a stăpânilor cololonialiști moderni de scavi…
Lasă un răspuns