Pe Ana Maria Stancu am întâlnit-o pentru prima dată în studiourile Realitatea Tv. la o emisiune în care era vorba despre dramele românilor din Afară… Aceste tragedii umane care nu se mai opresc, care au devenit atât de multe încât ai sentimentul că de undeva tot curge sânge românesc… Sânge românesc, prin Europa, din fiecare casă de român, căci aproape din fiecare casă ne-a plecat cineva în surghiun… Plângea. Disperarea i se citea pe față, dar acest lucru este puțin spus… Dacă ar fi putut să-şi ia -în direct-, viața, în fața noastră, ar fi făcut-o!, numai că o aşteaptă cineva acasă, un copil de numai opt ani care, la rândul lui!, este traumatizat! Nici nu am mai ştiut ce să spun, să plâng sau să țip la rândul meu de disperare în fața nesimțirii, incompetenței, nepăsării…
Ana Maria este româncă şi a fost căsătorită cu un cetățean român, căsătoria încheindu-se la ambasada României din Lisabona. Din căsătorie a rezultat un băiețel, Rafael. Cei doi părinți plus copilul au dublă cetățenie, în afară de cetățenia română, cu care s-au născut, primind ulterior şi cetățenia portugheză. În anul 2013, fostul soț al Anei Maria a fost condamnat de instanța judecătorească din Portugalia la doi ani fără executare pentru violență domestică. Acesta este şi motivul pentru care Ana Maria a divorțat în ianuarie 2013, părăsind Portugalia, împreună cu copilul, în august 2014. Ca orice Mamă singură, a fost amenințată, şantajată iar, în cele din urmă, acuzată că şi-a răpit copilul când, de fapt, ea l-a salvat! S-a refugiat în România, patria ei mamă, dar tocmai România – prin birocrații ei, de frunte, de o inteligență sclipitoare!- au linşat-o fără milă, bătându-şi joc nu numai de o Mamă, dar şi de un copil –român, înainte de toate!- care avea nevoie de ajutor.
La 9 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dat sentință definitivă şi irevocabilă de a duce copilul în Portugalia!!!!! (De ce nu au decis să-l ducă pe lună sau în Patagonia?! Sau oriunde, numai Acasă, nu!) Dincolo de toate tratatele internaționale, discutăm aici de doi cetățeni români, născuți în România, care vorbesc limba română înainte de toate, care au un fiu, cetățean român, care vorbeşte la rândul lui limba română şi, care, este integrat de 2 (doi) ani în şcoala românească! În România! Justiția (?!) românească a dat, totuşi, ordin de expulzare a acestui copil din propria lui țară! Din singura lui țară adevărată! Au dat sentință să trimită un copil în brațele unui Condamnat! Am ajuns să nu mai însemnăm nimic ca oameni. Am ajuns să exportăm carne umană în Europa şi ori pe unde este nevoie! Ana Maria plângea. În pauza publicitară i s-a făcut rău. Tremura. Ne-am gândit la ce putea fi mai rău…
A cerut sprijinul tuturor, dar nimeni nu a ridicat un deget pentru copilul său. Protecția Copilului din sectorul său nu a vrut să deranjeze pe nimeni. Nu s-a băgat! Judecătoarea a tăiat adevărul, feliându-l, numai cum a ştiut ea. Adevărul săracilor, să ştiți, este total diferit decât cel al bogaților! Preşedintele Johannis, fantoma noastră din spațiul public, nu a spus nimic. A meditat. A mers pas cu pas. Dumnealui nu ştie, pesemne, că nu tăcerea lui ne disperă. Pasivitatea, impotența unui preşedinte şi lipsa de suflet sunt cele mai condamnabile. Răspunsul său – sau răspunsul cohortei de consilieri prezidențiali- a fost lamentabil, jalnic, ca de obicei, sub orice critică, demn însă de cascadorii râsului… Cine să-i apere şi pe românii noştri în fața legilor strâmbe şi a nedreptăților?! Pe 18 august, Rafael urmează să fie livrat străinilor, căci Ana Maria este executată silit!, – o altă invenție a Noului Cod de Procedură Civilă!… (Noul Cod Penal şi de Procedură Penală are peste 50 (cincizeci) de articole declarate neconstituționale!!!! Felicitări, domnilor! Aceasta este chiar „România lucrului bine făcut”! Ne regăsim!). Singurul organ judiciar care a ajutat-o pe Ana Maria Stancu, aplicând corect Legea, este Parchetul! Vă mulțumim, profesionişti de suflet! Luptați în continuare, să salvăm nişte oameni! Ana Maria şi fiul ei trăiesc sub teroare. Teroarea ca Rafael să fie smuls din propria lui familie, din propria lui şcoală, din propria lui Țară… Rafael are coşmaruri… Visează nişte răi care vin cu drujbele şi taie oameni… Visează că îi iau şi îi omoară propria mamă…
Lasă un răspuns