Enigma unui monument arhitectural antic: Tetrapilonul

Tetrapilonul este monument roman antic de formă cubică, cu câte o poartă pe fiecare dintre cele patru laturi, construit de obicei la intersecții de drumuri, se crede în scop decorativ, neexistând o motivație clară oferită de istorici sau arheologi. El este de fapt un simbol al Vechii Bisericii Valaho-Egiptene, ce și-a pus amprenta și asupra Imperiului Roman după cucerirea Daciei, susținător al numărului patru și al fixării Cele Patru Colțuri ale Pământului.

Un tetrapylon (în limba greacă: τετράπυλον, înseamnă „patru porți”), sau „tetrapyla” la plural, este cunoscut în latină ca o „quadrifrons” (literal „patru fronturi”, sau „patru fețe”). Acesta a fost un tip de monument arhitectural comun al antichității clasice. Calitatea definitorie a acestei forme este conceptul de patru porți, cu patru stâlpi sau alte structuri de sprijin amplasate la marcarea diviziunile dintre cele patru colțuri. Un tetrapylon ar putea lua forma unei singure clădiri sau a mai multor structuri multiple, separate. Ele au fost construite ca repere la răscruce de drumuri semnificative sau „puncte focale” geografice, ca un „sub-tip” al arcului de triumf roman, sau pur și simplu ca arhitectură decorativă și estetică ornamentală (așa spun istoricii, el având de fapt un rol bine definit). Așa cum este explicată existența unui arc triumfal (Cel de susține cerul; Cele două coloane ale cerului și arcul bolții cerești; dublul unui Pilon Gjed – Get), un tetrapylon a fost efectiv o „dublare” a formei originale de Arc de Triumf (după fixarea Cerului, a urmat fixarea Pământului); cu un total de patru deschideri arcuite majore, una pe fiecare parte a structurii (o pereche de deschideri opuse una față de cealaltă de-a lungul unei axe, iar o a doua pereche de deschideri de importanță egală sau mai mică, perpendiculară pe prima pereche, deci o structură cu două pasaje boltite, aflate sub formă de cruce). Poate că cea mai izbitoare construcție se află la Palmyra din Siria, unde un Tetrapylon marcheaza al doilea pivot în traseul străzii cu colonade. Acesta constă dintr-o platformă pătrată care poartă la fiecare colț, o grupare strânsă de patru coloane (picioarele elefantului). Fiecare dintre cele patru grupe de stâlpi sprijină 150,000 kg de cornișă solidă. Un tetrakionion (τετρακιόνιον; tetrakionia la plural) este un tip de tetrapylon în care traversarea centrală nu este acoperită, iar cele patru colțuri-markeri există ca patru structuri separate (deasupra capului, adică fără legătură). Exemple de „tetrapyla” notabilă avem „Al Cáparra” în Spania, la Palmyra din Siria și chiar o poartă monumentală de la Aphrodisias din Turcia este considerată un tetrapylon. Mai sunt cunoscute următoare: „Milion” (un marcator de mile în Constantinopolul antic), Arcul lui Janus din Roma, cel din Anjar (în Valea Bekaa; la intersecția străzilor Cardo Maximus și Decumanus), două în Jerash (Iordania), aflate la North Decumanus și la South Decumanus.

Arcul de Triumf este un tip distinct de monument arhitectural,Marcus Aurelius Arc Tripoli, Libya declara ca oarecum confuz de către arhitecți și istorici. Acest tip special de arc este strâns legată de existența unei clădiri fără o funcție adecvată, cu excepția satisfacerii vanității constructorul ei (spun istoricii). Modelul de bază este un cadru de patru piloni (patru picioare). Acesta poate fi integrat într-un perete fie cu unul – la fel ca la Arcul de Triumf al lui Titus pe Velia, ridicat în 81 d.Hr. – sau trei pasaje – din care Arcul de Septimus Severus (203 d.Hr.), aflat pe partea de nord-laterală a Forumului de la Roma, este cel mai caracteristic. Stilul reflectă modul de a gândi al împăraților, care și-au dorit aceste extravaganțe (!?). Scene de luptă au fost subiectul preferat de pe reliefurile amplasate pe pereții interiori și exteriori ai arcului. Ca atare, ele sunt monumente ce motivează puterea și orientată spre conflicte ale modului de gândire. Împăratul Septimius Severus a mai construit un arc cu patru colțuri (sau tetrapylon), ridicat în Leptis Magna (în Libia). Cele patru basoreliefuri ale acestui monument, aflate pe interiorul arcadelor, au fost transferate la muzeul de la Tripoli.

Un mare Tetrapilon din Constatinopol a fost și Calhoun Tetrapylon, un mare arc cu patru laturi cu un acoperiș piramidal abrupt, care se afla pe partea de nord a străzii principale. între forurile lui Constantin și al Theodosios. Acesta a fost acoperit cu reliefuri de bronz și au avut o vreme deasupra ei o roză a vânturilor în formă de Zeiță Victoria cu aripi. Din această cauză a fost numită mai târziu Anemodoulion, sau „servitorul vânturilor”. Potrivit surselor a fost ridicat în vremea lui Teodosie I (379-395), și a fost distrus de cruciați în anul 1204.

Palmyra SyriaCercetătorul Reza Moradi Ghiasabadi a studiat îndeaproape relațiile solare existente în diferite „tetrapylons” din Persia, inclusiv cele de la Niasar, Botkhaneh, Nevis, Kheirabad, Kahak, Khaneh Div, Kermejegan, Khowrabad, dar și aproximativ 20 de alte site-uri arheologice. Aceste studii au scos la iveală secrete ascunde de acestă construcție tainică („tetrapylons”) și regulile utilizate pentru a le construi, în legătură cu schimbările de timp și mișcările anuale ale Soarelui și declinație. El a demonstrat, de asemenea, că aceste clădiri au fost folosite ca și o construcție cu structură solară, sau o construcție calendaristică cu un cadran solar, care a fost utilizată pentru a măsura timpul sau de a efectua ritualuri. Termenul de Tetrapylon mai era cunoscut și cu denumirea de „Templul de foc”. Aceasta a reprezentat un obstacol pentru cercetarea și analizarea exactă a faptelor cu privire la aceste structuri. Reza Assasi, un student doctorand la arhitectură, de la Universitatea McGill din Canada, a fost foarte interesat de această teorie. Teza sa a studiat existența unor astfel de relații solare, existente în afara culturii persane cunoscute, mai ales în „tetrapylons” și „arcuri de triumf” construite sub influența vechiului Imperiu Roman. Studiile arată că relațiile solare pot fi văzute și în „tetrapylons” romane și pot exista chiar și în „arcuri de triumf” romane, dar pentru a decodifica această posibilitate este nevoie de mai mult timp de studiu. Un „tetrapylon” european al Imperiului Roman de la mijlocul secolului al IV-lea d.Hr. a fost identificat ca fiind primul „tetrapylon” utilizat în scopuri calendaristice din Europa. Acest „tetrapylon” este situat în estul Austriei și se numește Heidentor (Poarta Păgână, cu referire la vechea religie). Numele este Heidentor, ca o formă evoluată a lui „Heydnisch Tor”, ceea ce înseamnă că „Poarta Păgână”, în limba germană, poate însemna „Poarta lui Thor” (când va lovi ciocanul lui Thor, va distruge toate cele cunoscute pe Pământ). Fiind construită totuși în era creștină, se crede că a fost construită de către păgâni ne-creștini (probabil adepți ai lui Mithra; de fapt adepți ai Vechii Biserici Valaho – Egiptene). Imobilul se află în afara zidurilor sud-vestice ale unei cetăți romane numită Carnuntum, situată la sud-est de capitala Austriei (Viena) și în apropiere de granița cu Slovacia. Site-ul arheologic este acum un muzeu open-space numit „Petronell”. Acolo, pe o vastă câmpie plată, tetrapylonul se ridică la o mică distanță de fluviul Dunărea, aflat în sud. Heidentor tetrapylon a fost construit în urmă cu aproximativ 1650-1700 de ani (între anii 354 și 361 d.Hr.), sub conducerea lui Constanțiu al II-lea. În aceste primele decenii ale secolului al patrulea, creștinismul nu devenise încă religia oficială a regiunii. Astăzi, clădirea este cunoscută ca un arc de triumf sau tetrapylon construit ca să glorifice faptele împăratului roman. Specificațiile clădirii, cu toate acestea, sugerează că ar fi fost legate de religia sau arianismul lui Mithra, prima formă a creștinismului în regiune, care a fost influențată de învățăturile Mithra.

Heidentor tetrapylon este o clădire patrulateră construită pe o bază pătrată, cu patruAphrodisias stâlpi și patru arcade. Cei doi piloni occidentali sunt încă intacți, dar ceilalți doi estici au fost distruși în timp. Monumentul este realizat din piatră, iar o parte din latura de est care s-a prăbușit poate fi văzută sub formă de bolovani uriași. Cele patru colțuri ale Tetrapylon Heidentor (similar cu omologii săi din antica Persie) se profiliază pe o întindere vastă de câmpie, cu nici un perete, ușă sau fereastră. Fiecare parte a clădirii este de 14,53 m lungime, cu stâlpi de 4,35 m, iar distanța dintre fiecare pereche de stâlpi este de 5.83 m. Raportul dintre lungimea stâlpilor și lungimea clădirii este de 1: 3,34. Domul a fost, probabil, ca o formă de corp de piramidă patrulateră. Pe latura interioară de sud a stâlpului nord-vest este un mic raft (poliță), a căror utilizare nu este cunoscută. Un raft similar poate fi văzut pe partea interioară de sud a peretelui nord-vest de la acest tetrapilon. Este o similitudine întâmplătoare sau a servit astfel de rafturi unui scop special? Această întrebare rămâne fără răspuns. La mijlocul tetrapylonului se află un piedestal care pare să fi avut loc pentru o statuie, probabil că Mithra sau statuia împăratului (cel care asigura fixarea Pământului și a Cerului, prin ritualurile și sacrificiile necesare). Un astfel de piedestal în centrul clădirii este o caracteristică importantă care nu se poate vedea în cazul tetrapyloanelor din antica persie. Cazuri similare nu prea pot fi găsite, pentru a dovedi că astfel de clădiri au fost conectate la religia lui Mithra, deoarece templele acestei religii au fost distruse aproape simultan în Persia și Europa creștină. Urmașii celor ce susțineau o astfel de religie au fost suprimate și persecutați. Numele dat unui asemenea monument în antica Persie („Idol House”, numită și „Casa Statuii”) susține această ipoteză. După cum s-a putut constata, în timpul celor patru anotimpuri ale anului și într-un spațiu de cruce creat de stâlpi, razele soarelui ar fi înconjurat statuia și s-ar fi învârtit în jurul ei. În ceea ce privește structura și detaliile, caracteristicile solare, precum și vârsta și timpul de construcție, Tetrapylon Heidentor se dovedește a fi similar cu unul dintre tetrapylonurile persane. Această constatare interesantă va fi nu numai utilă pentru studiile privind istoria științei, dar poate deschide, de asemenea, calea pentru studii suplimentare de analizare a relației dintre știință și vechile ritualuri în Persia și Europa antică.

TetrapylonTetrapilonul este un simbol al fixării totale a planetei noastre pe orbita sa cosmică, după ce, anterior, Pământul s-a rostogolit pe cer, bulversându-și și structurile geologice interioare. Zeul sau Împăratul a cărui statuie își găsea locul în acest tetarpilon dădea astfel asigurarea că va face tot ce depinde de el pentru a nu se mai repeta cataclismul cosmic care a distrus o omenire întreagă. Tetrapilonul era monumentul siguranței celor patru zări, ca o continuare a simbolului Arcului de Triumf (acesta asigura faptul că nu va mai cădea Cerul pe Pământ, ca altădată) și al ridicării și fixării Pilonului Get, din Veche Biserică Valaho-Egipteană. Tetrapilonul este chiar CASA planetei noastre, a vieții noastre, a civilizației noastre. După ce planeta noastră s-a zguduit într-un mod îngrozitor, dându-se peste cap efectiv și provocând valuri de sute și mii de metrii înălțime, ridicând munți noi și scufundându-i pe cei vechi, simbolul ridicării și fixării Pilonului Get oferea o siguranță de continuare a vieții. După Pilon (sau Coloană, Columnă, Stâlp) a urmat Piramida (Cortul Domnului cu cele patru colțuri), apoi Arcul de Triumf. La câteva mii de ani distanță de la rezidirea lumii trecută prin cataclism, apărând în sufletul uman simțământul că planeta s-a fixat pe noile coordonate spațiale, simbolul s-a schimbat prin apariția tetrapylonului. Acum 4 erau coloanele fixe ce susțineau bolta cerească și mențineau cele patru zări pe același locații bine știute. Cerul nu mai cădea pe Pământ. Acesta este simbolul și masajul acestui monument. Dacă Pilonului Get îi corespundea la noi simpla troiță ridicată la răscruce de drumuri, de data acesta, tetrapylonului îi răspunde troița acoperită. Acoperișul este Bolta Cerească fixată. În bisericile creștine bolta reprezintă Cerul – coloanele îl susțin (Stâlpii Pământului) – , iar Pantocratorul reprezintă „Casa Zeului” ce va veni. Și astăzi se mai construiesc Tetrapiloni, dar fără să l-i se mai cunoască adevărata semnificație. Omul este o ființă religioasă pentru că a trecut în istora sa prin experiențe care i-au dovedit adevărata putere a Cerului și a Pământului. De aceea a simțit nevoia de a fixa în piatră cele știute și cele neștiute despre acestea toate, spre cunoașterea celor care vor veni.

Arco Romano de Caparra

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*