Lui Halep nu-i pasă!

După eșecul de la Roland Garros, când a pierdut în optimi la austalianca Samantha Stosur, la conferința de presă care a urmat, Halep a declarat: „Nu-mi pasă că am pierdut meciul de azi”. Dar nouă ne pasă. Și tuturor celor care o urmăresc, le pasă. Dar ei nu-i pasă. Atunci de ce l-a mai jucat? De ce a mai intrat pe teren? Și de ce dacă nu-i pasă, se plânge de ploaie, dă vina pe un fenomen natural? Dar ploaia a fost și pentru adversară. Și nautra face parte din sport. Un jucător valoros trebuie să fie pregătit să joace și pe ploaie, și pe frig, și pe caniculă. Vrea condiții ideale, se plânge de organizare? Bine ar fi ca organizatorii să spună că din cauza ploii nu se mai fac plățile la această ediție a turneului!? Se joacă pe bani, în stropii de ploaie se văd monezi, se vede regele Coin, cum zic americanii, iar când plouă mai tare, plouă cu bancnote.

Dar lui Halep nu-i pasă! Ea nu-i conștientă că reprezintă o tradiție, chiar dacă nu reprezintă România și se reprezintă pe sine. Dar când reprezintă România? Nici atunci nu-i pasă? La FedCup a piedut la Muguruza. Înseamnă că nu i-a păsat. Toate speranțele investite de microbiști în ea sunt aruncate în aer. Dacă după toate eșecurile, nu-i pasă, o să ajungă un monument de nesimțire. De pe acum știm că nici următorul eșec de la Wimbledon sau de unde o fi, nu are nici o consecință pentru Halep. Sau te pomenești că are o structură de eroină, care nu simte durerea? Te pomenești că nu-i pasă nici de cei 173 000 de euro pe care i-a câștigat după acest eșec! I-o fi dăruit veunei organizații de caritate sau fundații de binefacere!?

Acest tip de inconștiență denotă o lipsă de educație a acestei sportive. Într-un articol anterior, „Viiciile sportului”, arătam că tenisul nu mai e un sport, a devenit o afacere. Se joacă pe bani mulți, foarte mulți, bani negri, fiindcă se joacă cu arenele goale. Iar la Paris a fost și ploaia și jucătoarele nu aveau cui să-și arate rochițele colorate!

Nu se mai joacă de plăcere. Prin pedepsirea Sharapovei, a dispărut și frumusețea feminină. Jucătoarele arată ca niște gorile triste, încrâncenate, gata de luptă pe viață și pe moarte. Banul le-a transformat în astfel de arătări. Să spui că nu-ți pasă când pierzi un meci foarte important denotă nu numai o crasă inconștiență, dar și o lipsă de morală și respect pentru cei care te privesc. Să fii o mașină care ba funcționează, ba se defectează, dar acest lucru e valabil atât de tranșant, pe față, doar la noua generație de jucători, avidă, pragmatică, fiindcă vechea gardă, jucătorii în jur de 30 de ani, au o morală ireproșabilă, precum Federer sau Serena. Ei ne arată că tenisul este/trebuie să fie și o lecție de viață, și de frumusețe.

4 Responses to Lui Halep nu-i pasă!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *