Memorial World Trade Center

Data de 11 septembrie 2001 a schimbat cursul istoriei. De atunci altfel se scrie istoria. O istorie cu terorism și teroriști. Nu deschizi un ziar, că dai peste știri despre terorism și teroriști, la fel pe posturile de televiziune, la o întâlnire în parc, când se pregătește un campionat de tenis sau fotbal. Și la noi au apărut teroriștii. Le-am dedicat o carte, TERORIȘTII DIN TURN (2002). E vorba de turnul TVR, care este România în mic. TVR e o oglindă a terorii în care trăiesc românii, o televizine/țară aflată într-un faliment neîntrerupt, în care sunt sacrificate valorile, pentru a se conserva structurile comuniste, funcționărimea nemuncii. Pe tot pământul se găsesc astfel de focare. Iar unde este bătaia peștelui mai mare, hop apare și câte o bombă. Terorismul a devenit o parte din istorie, din viața noastră.

Acest lucru l-au dorit teroriștii, în frunte cu Bin Laden, oamenii lui Allah? Dar ei nu au bănuit că răul se răzbună.

Dacă veniți la New York, nu ocoliți locul crimei, adică World Trade Center, unde se aflau turnurile gemene distruse de teroriști după cum știți, lăsându-le în ruine, amestecate cu trei mii de morți. Acum locul se numește MEMORIAL. Și veți vedea un miracol, ce au putut crea americanii în loc. Vreau să evoc acest loc chiar azi, când americanii celebrează MEMORIAL DAY, o rememorare națională a eroilor, care cade anual în ultima zi de luni a lunii mai. Sunt pomenite totate războaiele în care americanii au dat mii, sute de mii de morți. Nu numai în cele două războie mondiale, dar și în războaiele din Coreea, Vietnam și până la World Trade Center, fiindcă distrugerea turnurilor gemene și a tot ce era în jur, cu morții lor, e considerată tot un război. Sigur, un altfel de război, război terorist. Și MEMORIALUL rememorează această tragedie și victimele ei nevinovate.

Exact pe suprafața celor două turnuri au fost construite două bazine uriașe. Pe marginea lor se află numele tuturor celor care au murit în atacul terorist. Iar din aceste nume curge apă, transformând uriașul bazin într-o cascadă pătrată, cu laturile egale. Construcția e din marmură neagră și pe pereții bazinului curge apa în această formă patrulateră, de cascadă, ca niște șiroaie de lacrimi neîntrerupte, dar apa nu umple bazinele, fiindcă ea se scurge în centrul bazinului, unde se cască o gaură neagră, eu i-am spus fântână, în care se duce toată apa. E ca un sorb al pământului acolo, pe fundul bazinului. Ca o comunicare cu subteranele unor ființe superioare, ca o chemare a Sunetului Primordial, care are glasul apei. Ce muzică divină! Ce semnificație colosală! Cei care mi-au citit cartea SUNETUL PRIMORDIAL, înțeleg ce spun. Dar ideea e mai veche, se află în filmul FÂNTÂNA CREDINȚEI (2000), unde arăt că la noi, la români, toți țăranii știu ce semnificație are fântâna lângă care se află mereu o troiță. Omul bea apă din fântână și apoi se închină, mulțumindu-i lui Dumnezeu că i-a dat viață, fiindcă apa însemană viață. Și lacrimile se tansformă în apă și sporesc puterea credinței.

Milioane de oameni vin la aceste două gigantice fântâni din marmură neagră ale Americii și meditează. Iar alături se află troița de închinăciune, adică două biserici, unde oamenii merg după ce trec pe la Memorial. Dar miracolul se petrece noaptea, când din fântâni țâșnesc două jeturi compacte de lumini, care refac în aer cele două turnuri gemene. Parcă sunt aievea. Sunt turnuri din lumini, spectrale, de culoare albastră. Cu adevărat te închini la geniul uman! Ce au putut să imagineze artiștii! Fantastic! Sentimentul care te inundă este copleșitor. În cele două gigantice jeturi de lumină vezi sufletele morților, cum cei trei mii de morți se înalță și învie. Și pasărea uriașă a lui Calatrava, pe care o voi prezenta mai jos, ia aceste suflete pe aripile sale și le duce la ceruri. Mereu, zi de zi, noapte de noapte, se petrece acest ritual.

Între cele două bazine se află muzeul MEMORIAL, unde se prezintă toată istoria acestei tragedii. E cumplit să afli cum s-au prăbușit turnurile, nu în urma impactului cu avioanele, ci din cauza incendiului care a distrus protecția stâlpilor de oțel. Muzeul încorporează și doi dintre stâlpii de bază ai turnurilor gemene, lăsați ca mostră, arătând structura lor, în formă de trident. Deci focul a învins oțelul. Cei de deasupra impactului au fugit pe terasă, să aștepte helicoptere, dar fumul gros a împiedicat orice zbor salvator. Atunci unii, din disperare, s-au aruncat în gol. Probabil că nici în timpul exploziei vulcanului Vezuviu nu a mai fost un așa prăpăd. Fiindcă tot din jurul Turnurilor a fost distrus. Un alt turn, WTC 7, s-a prăbușit. Toate blocurile de birouri din jur au fost afectate. Și chiar aerul, simbolizat de cei 8 mii de porumbei carte au murit atunci! Pierderile bancare, comerciale, sociale, au fost de sute de de miliarde de dolari. Ca într-o adevărată conflagrație mondială.

Sigur, am să încerc să ofer și eu materialul filmat cu cele două turnuri în anul 1988, când am fost prima oară în America și le-am filmat însoțit de un preot de la o biserică românească din New York, care a spus o rugăciune în fața lor. De fapt, a cântat o priceasnă. După tragedia de la 11 septembrie, am fost invitat la OTV și am prezentat acest material premonitoriu, împreună cu cartea scrisă atunci, MORT DUPĂ AMERICA, în care descriu acest moment. De asemenea, o parte din materialul filmat se află în serialul meu american, CU TEZAURUL CREDINȚEI ÎN LUMEA NOUĂ (1999). Singur, muzeul MEMORIAL are zeci de filme cu turnurile gemene. Iar documentele, fotografiile sunt cu miile. Majoritatea se află strânse în albume-document. Oricine poate cumpăra un astfel de album. Sau de alt fel. De pildă, m-a impresionat un album numit DOG HEROES, despre câinii care au fost eroii salvării unor oameni! Ceva fantastic!

Acest lucru au reușit teroriștii, să-i unească pe americani, care ne arată că nu se tem de terorism, că viața învinge. Și o dovedește monumental ridicat în fața muzeului, ca un gigantic zbor. L-ar fi copleșit și pe Brâncuși, sculptorul zborului. Monumental se numește Oculus și este opera celebrului arhitect futurist Santiago Calatrava (n. 1951, Valencia), care se trage dintr-o familie de aristocrați spanioli, cu studii în Valencia și Zürich, dar care trăiește și lucrează la New York. Oculus arată ca o pasăre gigant, de fapt, ca un dinozaur cu zeci de coaste, care s-au transformat în aripi. El se numește oficial World Trade Center Transportation Hub întrucât încorporează noua stație de metro, numită Path Station, o construcție fantastic, în stil neofuturistic. Ca și Oculus, o uimitoare construcție a geniului uman, unică.

Iar lângă acest monument, pe dealul care duce spre Broadway, se află capela St. Paul, construită în stil georgian, considerată cel mai vechi lăcaș de cult din Lower Mahattan, monument istoric, ridicat la anul 1766, aparținând de parohia Bisericii Sfânta Treime. Capela e înconjurată de vechiul cimitir, și el un monument istoric, cu pietre de mormânt păstrând amprenta trecutului. Aici își află somnul de veci multe personalități, ca generalul Richard Montgomery. Aici s-a rugat George Washington

la instalarea sa ca președinte al Americii. Religia joacă un rol foarte important. La venirea Papei Francis la Memorial, a avut loc o slujbă ecumenică, la care au participat toți capii bisericilor și în care s-a pledat pentru armonie și pace, pentru unirea tuturor religiilor.

Iar în fața bisericii St. Paul, în cimitir, deci, se află pe un soclu BELL OF HOPE, un clopot făcut de englezi imediat după atacul terorist și trimis aici, așezat în fața capelei St. Paul, aflată în coasta acestui mare monument. Clopotul este simbolul vieții, al încrederii în om, al speranței. Ca și parcul care s-a creat în jurul Memorialului, căci s-au plantat zeci, sute de copaci tineri. E o mare de verdeață. Și în laturile acestui spațiu, se înalță încă cinci blocuri turn, numite World Trade Center 3, 4, 5, 6, 7. Inițial au existat și ele, dar au fost afectate de atacul terorist și demolate. WTC 7, cum am spus, s-a prăbușit chiar o dată cu turnurile gemene. Dar refacerea lor e aproape gata. În felul aceasta, World Trade Center 1 și 2, turnurile gemene, n-au murit, celelalte turnuri le fixează în memorie.

Am căutat să văd și o altă biserică din apropierea Memorialului, St. Nicholas Greek Ortodox Church, care a fost afectată puternic, de fapt, a intrat în colaps, în timpul atacului terorist. Dar și ea e în refacere, va fi gata în 2017. Tot Calatrava se ocupă de arhitectura ei și are ca model faimoasa Hagia Sofia de la Istanbul. Deci iată că în inima New York-ului va fi simbolul ortodoxiei.

*

Pe banca pe care m-am așezat la St. Paul era un bătrân, am intrat în vorbă cu el, credeam că e turist, mă interesa părerea lui. Dar nu, era băștinaș, locuia la un bloc din apropiere, de unde cică a văzut tot evenimentul, toată grozăvia. De fapt, nu a văzut nimic la început, fiindcă era numai fum. Iar în blocul unde stă, s-a instalat poliția, care urmărea tot ce se întâmplă acolo. De atunci s-a instaurat în acea zonă, spunea, teama, frica, ceea ce americanii nu au cunoscut până atunci. De aceea vorbea cu mâna la gură, aproape în șoaptă, să nu audă cei din jur, să nu aibă consecințe. Acest gest îmi amintea de felul cum vorbeam și noi pe stradă sau în parcuri pe vremea dictaturii. Și părerea sa e că totul are explicații politice. Oamenii sunt supuși orientărilor rasiale. Teroriștii au vrut să-i oprească pe americani să mai ajute Israelul, care îi omora. În mesajul lor, teroriștii vorbeau de „lașii evrei” care nu mai pleacă din Palestina. Și i-au atacat pe cei care îi favorizează! E ca la biliard, dai într-o bilă și cade alta, așa o duce omenirera, din război în război.

Oare așa să fie? Discuția asta mi-aduce aminte de o ședință a cenaclului Suchianu, la care participau scriitori celebri, ca Delavrancea, Caragiale, Vlahuță și alții. Și s-a discutat cine e de vină pentru relele din lumea asta? Și toți au spus: Evreii! Numai Caragiale tăcea. De ce taci, monșer, spuneți părerea?, l-a întrebat prof. Suchianu. Cine-i de vină? Și atunci Caragiale a spus: Cicliștii. Dar de ce cicliștii, monșer? Dar de ce evreii, domnule? Tot ei sunt de vină pentru binele din lumea asta?

Bătrânul meu interlocutor însă părea imbatabil, fiindcă a venit în America cu frica de acasă, din Polonia, unde s-a născut. Și ce au obținut teroriștii cu această crimă? Altă crimă. Alte crime. Fiindcă violența atrage violență. Americanii l-au omorât pe Bin Laden, apoi pe zeci de alți capi teroriști, iar azi toacă Statul Islamic. Teroriștii au atacat orașe ca Paris, Madrid, Bruxelles, Moscova și alte locuri, au omorât o mână de oameni, dar ei sunt nimiciți de toți, și de ruși, și de francezi, și de turci, de toți. Sigur, provoacă panică. Sunt ași în acest gen de luptă. Dar vor sfârși masacrați. Chiar dacă nu se vor lăsa. Ca șaprele. Îl tai și se reface la loc. Trebuie să înceteze, să înțeleagă că violența nu duce la nimic bun. Au acea credință absurdă că dacă ucid în numele lui Allah, ajung la Allah. Dar ce fel de Dumnezeu poate fi acela care ia la pieptul lui un terorist, ucigași care au omorât trei mii de oameni nevinovați? Nu-i popor să nu aibă un mort acolo, mai exact, 90 de țări, inclusiv românii, care au patru morți. Și toate numele lor sunt săpate pe marginea fântânilor, în bronz. E cel mai mare semn de doliu din lume. Așa ceva nu s-a mai văzut. E un pelerinaj continuu, poate locul cel mai vizitat de pe pământ. Va învăța oare ceva omenirea dintr-o astfel de tragedie fără precedent, cum nici apostolul Ioan nu a imaginat în Apocalipsa lui?