Bombe cu ceas…

M-am întrebat de multe ori, -sigur, ca si alții!- dacă este mai bine să TAC despre toate lucrurile în fața cărora tăcem, să nu rănesc oamenii… Sau să ies în față, să rămân egal cu mine însumi de fiecare dată… Și, dacă ies în față atunci, mi-am spus, cum am să le spun lucrurilor pe nume?! Am să bat câmpii ca un memorialist de duzină?! Am să evit confruntarea ca un politician care se gudură pentru voturi și minte precum respiră?! Nu!

Trebuie, și în politica din România!, o nouă abordare… Nu ai cum să lupți cu lichelele plafonate, cu corupții, cu armata guriștilor, dacă vei fi ca ei… În viață, trebuie să le spui oamenilor și ceea ce nu le convine… Ceea ce nu le place să audă, ceea ce îi deranjează, ceea ce le creează anumite indispoziții. Trebuie să le spui toate acestea dacă, de ei, îți pasă… Deci, nu pot fi mort atât timp cât respir și am dubii privindu-i pe cei care ne mint. Ne comandă!… Pleiada de politicieni care ne prostesc, clanurile de nesimțiți, toți penalii din cauza cărora suferim. Nimeni dintre noi, însă, nu ar trebui să stea, resemnat, în colțul lui… A spune Adevărul nu înseamnă atac la persoană, în niciun caz! Este diabolic să taci!

…După atentatele de la Bruxelles, am simțit că s-a ceva rupt în inima noastră… Așa ceva nu este posibil! Trebuie să punem un stop hotărât Răului! Acum! Cât nu e prea târziu! Pentru că nu mai putem ignora lucrurile pe care le vede lumea întreagă…

…Lângă durerea noastră, însă, am văzut Degringoladă. Bâjbâială politică. Și niste lideri complet pierduți, mergând orbește înainte, sfidând chiar și bunul-simț. La nivelul instituțiilor statului, noi am reacționat ca niste diletanți fără orizonturi. În cel mai prost moment cu putință, când nici nu ni se răciseră morții, șeful statului nostru parafează la Istanbul construirea unei moschei gigantice în centrul Bucurestiului! Atât el, cât si Erdogan, au călcat în ziua aceea pe sentimentele a milioane de europeni. Ne-am fi așteptat, cel puțin, măcar la decență în memoria morților!

…Trist, m-am uitat, după aceea, prin ziare… Să văd cum reacționează cei în mâinile cărora am putea să ne punem propriul destin la alegeri locale… Doamna Firea, candidatul PSD la primăria capitalei, arde de dorința de a „pune în practică dorințele bucurestenilor”! „Acuma este vorba, până la urmă, şi de bugete, şi de priorităţi şi, dacă bucureştenii vor dori să se construiască şi o moschee la Bucureşti, administraţia va trebui să facă ceea ce cred aceştia.”, afirmă dânsa, cu seninătate. Dumnezeule!, îmi spun. Cât de abjectă poate politica fi! Câtă minciună și câtă manipulare poate, este în stare să producă, să livreze în cantități incomensurabile politicianul acesta!… Închid ochii și-i văd pe bucureșteni alergând contra cronometru, într-o cursă nebună, să construiască o moschee-gigant tocmai la București, într-o capitală crestină! Cine i-o fi dat acest sentiment doamnei, că asta ar fi dorința bucureștenilor?! Sau că, stiu eu, cineva plânge că nu se construiesc moschei la noi, în București…

Nu este, desigur, frumos să-i spui unei doamne că minte, așa că mă adresez politicianului acesta sincer, care îndoaie adevărul, îl strâmbă, îl rupe. Pentru că politicianul acesta mai minte încă o dată, citez: „…dacă bucureştenii vor dori să se construiască şi o moschee la Bucureşti”. Nu, în numele adevărului nu e nicidecum vorba de o „și o moschee”, cum se manipulează în discurs, ci este vorba de construirea pentru o mână de oameni, a CELEI MAI MARI MOSCHEI! Dar, dânsa mai afirmă: „Mi se pare foarte important ca atât polticienii care au funcţii guvernamentale, cât şi cei care sunt reprezentanţi ai administraţiei publice locale să nu mai ia decizii după cum cred ei înşişi şi familia lor eventual, ci doar după o consultare publică foarte serioasă, după un referendum, chiar dacă nu neaparat din punct de vedere legal, ci o consultare cât mai largă publică. Şi, dacă răspunsul va fi ‘da’, va trebui să acţionăm în consecinţă.”

A lua atitudine când ți se ridică părul de groază, când rămâi șocat de ipocrizia politicienilor, repet, nu este atac la persoană! Întreb, deci, acum… Cine a luat decizii fără să întrebe poporul niciodată? Cine s-a aliat cu interlopii și cu clanurile? Cine a hotărât de unul singur, după mintea lui, infantilă, să construiască pe moșia proprie, chiar în București, o moschee-gigant, faraonică?!… Cine?! Ghiciți?…

…Domnul Orban, candidatul PNL la Primăria Capitalei, o scaldă și dumnealui cum poate, vorbește despre urbanistică, extratereștri, peisajele de pe Marte, expoziții, evitând de fapt să spună Adevărul!… A evita adevărul nu înseamnă până la urmă decât a minți. Adică, moscheea aceea gigantică nu dă bine din punct de vedere URBANISTIC într-o zonă de expoziții, spune dumnealui!

Mă întreb, însă, îndoindu-mă de toate, chiar să fie Urbanistica singura problemă în cazul construirii celei mai mari moschei din Europa Centrală?! (Europa ține de la Atlantic la Urali, așa că nu mă obosesc să-i învâț si geografie pe politicienii noștri „dotați”.) Dar, domnul Orban mai spune un lucru, compromițându-se total… Apreciează drept corect faptul că preşedintele României a lăsat la latitudinea autorităţilor locale să decidă în privinţa construcţiei!!!!… Ce aberant! Ce înseamnă, de fapt, lucrul acesta?! Că nu vorbim aceeași limbă etică în stat?! Că șeful statului își poate declina oricând responsabilitatea, răspunderea morală, în primul rând?!… Că fiecare, în politica românească, poate vorbi precum îl taie capul, că nu există decât interese de clan aici și că o mână trebuie absolut să o spele pe alta? În interesul suprem al partidului! Interesele Țării?!… Există? Uitați de ele!…

…Haideți atunci să deschidem cărțile de istorie, domnilor politicieni români!… Să ne-aducem iarăși aminte că nu noi am invadat vreodată imperii! Nu noi am luat tribut de la ei! Nu noi le-am călcat hotarele și le-am răpit copiii, să ni-i facem soldați!… Depinde, deci, pe ce se bazează orice parteneriat…

De ce vrea Turcia să ridice o mega-moschee tocmai aici, în centrul Europei, profitând de oamenii noștri slabi de caracter? Care este sensul acestei investiții și al acestui plan? Ridici un colos pentru două capre și o mână de suflete, fără să te gândesti că aici sunt Porțile Crestinătății, că aici au fost decând lumea și aici au pierit domnitorii noștri martiri sfârtecați?! Și cum ține Turcia seama de sentimentele noastre, ale românilor?! Cum țineți voi, politicieni români seama de valorile noastre care ne definesc?! Este vorba numai de bani aici? Așa credeți voi? Că voi numai de bani pomeniți…

Putem dărâma biserici într-o țară crestină fără să ținem seama nici de Dumnezeu?! Putem, eventual, ridica o moschee-gigant pentru că așa vor vremelnicii noștri conducători?! Nu are nimeni nimic cu musulmanii români. Îi iubim. Sunt frații nostri. Dar și ei trebuie să înțeleagă îngrijorarea noastră… Și cred că oamenii chiar o înțeleg!… Nu creștinii comit atentate, nu ei sunt Bombe cu Ceas la alții acasă, nu ei le aduc altora moarte… Ne poate cineva garanta că teroristii nu se vor aciua în cele din urmă, prin vreo moschee, chiar la noi Acasă? Nu!

Despre aceasta vorbim, domnilor politicieni!… Despre Bombele cu Ceas, care ticăie…Bombele pe care dumneavoastră nici nu le vedeți și nici nu le auziți… Niciodată!

3 Responses to Bombe cu ceas…

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *