Zăbala tracică de la Bulbuc este exponatul lunii februarie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia

La Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a avut loc vernisajul mini-expoziţiei „Exponatul lunii februarie 2016”. Cu această ocazie a fost expus un model special de zăbală tracică, bănuită a fi de influență celtică, descoperiră întâmplător în anul 2014, la Bulbuc, comuna Ceru-Băcăinți, jud. Alba, la poalele de SE ale Munților Metaliferi.

Zăbala este parte a căpăstrului, constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisive, pentru a-l putea struni și a-l putea conduce. Inventarea acesteia este atribuită tracilor (geților), cei care erau mari crescători de cai, ei fiind și primii din istorie ce au instituit un ordin cavaleresc. Descoperirea arheologică ce a cuprins și acest exponat a fost făcută la aproximativ 20 de kilometri de Zlatna. Este vorba despre cinci morminte din perioada dacică, în care au fost găsite arme și unelte din fier, de mai multe tipuri.

Obiectele au fost predate la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, iar cei care le-au găsit vor fi recompensați conform legii, cu 30 la sută din valoarea lor. Potrivit site-ului detectiemetal.com, inventarul celor cinci morminte ar cuprinde cinci pumnale de tip sica, o seceră, cinci suliţe şi două zăbale pentru cai. Cel care le-a găsit este Tudor Ponoran, fiul primarului din Zlatna, care susţine pe blogul menţionat că a ajuns la locaţie de pe Valea Galaţi sau Valea Mică, după o oră de mers de la Zlatna. Locul se află între două stânci de aproximativ 20 de metri înălţime. Potrivit directorului muzeului, Gabriel Rustoiu, este vorba despre unelte și arme dacice care datează dinaintea cuceririi romane, de la sfârșitul secolului II î. Hr.

Obiectele descoperite recent vor face din colecția muzeului din Alba Iulia cea mai mare colecție de sica din țară. „În prezent, muzeul mai deține în colecția sa încă patru sica, dar de acum, vom avea cele mai multe sica din țară”, a declarat directorul muzeului, Gabriel Rustoiu. Direcția pentru Cultură a Consiliului Județean Alba a inițiat demersuri pentru ca locul în care au fost găsite obiectele să fie clasat ca sit arheologic. „Chiar dacă documentele nu sunt încă gata, timp de un an locul se bucură de protecția unui sit arheologic”, a mai spus Rustoiu. În cadrul civilizației dacilor, luptătorii erau înmormântați cu tot cu arme, astfel se explică faptul că în mormintele dacice se găsesc tot felul de obiecte. „În general oamenii erau înmormântați cu obiecte folositoare în lumea de apoi. O sabie nu se transmitea din generație în generație. Dacă murea luptătorul, era înmormântat cu tot cu arma”, a explicat Gabriel Rustoiu.

Zăbala este o invenție a lumii tracice. Sigur, ele apar destul de timpuriu, odată cu nevoia oamenilor de a controla calul în diferite acțiuni, dar zăbala aceasta are o serie de caracteristici speciale. În primul rând, spre deosebire de zăbalele simple, aceasta are o bară dublă, pe lângă cea articulată, ea se dublează sub bărbie, având psaliile foarte mult prelungite în jos. Toate aceste caracteristici fac din ea un mecanism extrem de sever cu calul. „Să probăm acest lucru, împreună cu colegul Marius Barbu de la Deva, am reconstituit o astfel de zăbală și am montat-o pe un cal. Trebuie să vă spun, cu toată mila pentru bietul animal, a înțepenit de durere în momentul când l-am oprit. Ducând în timp povestea, astfel de zăbale asigurau războinicilor călăreți un control deplin al calului pe care îl călăreau. Calul nu putea să aibă nici o inițiativă pentru că cea mai mică acțiune a brâului îl oprea pur și simplu din galopul cel mai rapid”, a afirmat Cătălin Borangic, arheolog la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Tehnic, o astfel de zăbală are până la 15 piese componente: tije, bare, verigi, rozete sau discuri.

Fabricarea ei presupunea unele cunoștințe tehnice, dar mai ales cunoașterea morfologiei anatomice a calului. Pentru a rezolva această problemă, fierarii au ales o rezolvare pragmatică. Tija de sub bărbia calului avea mai multe posibile poziționări, cu ajutorul unor perechi de orificii executate în psalii. Sistemul devine și mai eficient astfel, prin posibilitatea adaptării rapide la diferiți cai, în condițiile în care multe animale erau rănite și ucise în timpul luptelor. Zăbala de acest tip putea condiționa și cei mai temperamentali cai, experimentele efectuate arătând că animalul putea fi controlat eficient chiar și în lipsa unui dresaj prealabil. Având în vedere faptul că acest minunat animal care este calul a reprezentat pentru om mijlocul de locomoție cel mai rapid timp de mii de ani, inventarea zăbalei s-a dovedit a fi un mod strălucit de a putea controla o asemenea forță, alături de întregul harnașament necesar la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului.

Evenimentul – vernisaj al mini-expoziţiei „Exponatul lunii februarie 2016 – Zăbala tracică de la Bulbuc” a fost organizat de Consiliul Judeţean Alba, Direcția Județeană pentru Cultură Alba şi Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*