Suntem dintr-o rădăcină/ fiecare-avem tulpină
Cum s-ar spune, suntem frați/ dar suntem și dezbinați
Depinde cum vrei s-o iei/ suntem buni sau suntem răi
Cam așa sunt toți românii/ puternici ca și gorunii
Dar au un nărav din fire/ încă fără lecuire
Știți că ni se povestește/ „unde-s mulți, puterea crește!”
Dar asta a fost odată/ pe vremea lui Moș Ion Roată
Azi românii s-au schimbat/ invidia i-a stricat
Se ceartă, își dau „la gioale”/ unul nu se lasă moale
Pe față le vezi mânia/ cine pierde?-România!
Români, fiți calmi, vă conjur/ uitați-vă împrejur
La unguri, ruși sau evrei/ ce bine se-mpacă ei
Mai grozavi nu sunt, să știți/ însă sunt mult mai uniți
Ca spicele într-un snop/ și își ating al lor scop
Înc-o vorbă se mai știe:/Frumoasă ești tu, Românie!
Dar nu ești prea fericită/ păcat că ești locuită…
Popoarele-au protestat/ Doamne, la români le-ai dat
Pământ mănos, bogății/ nouă, doar locuri pustii
Ciocu mic! imediat…/ să vedeți ce șefi le-am dat!
………………………………………………………………………
Bine-ar fi, de s-ar putea/ a sta și a cugeta
Români, să vă fie bine/ știți cum să trăiți de mâine?
Hai să facem legământ/ raui-i aici, pe pământ!
De la Președinte-n jos/ să ne comportăm frumos
Și să nu ne mai certăm/măcar să ne suportăm
Românii uniți de-ar vrea/ și munții i-ar răsturna!
Hai să facem, cum se spune/ România-n astă lume
Chiar Grădina Raiului/ Și a Maicii Domnului!
(Mihai Horga – Roman, Neamț )
Lasă un răspuns