Românii și Unirea

Suntem dintr-o rădăcină/ fiecare-avem tulpină

Cum s-ar spune, suntem frați/ dar suntem și dezbinați

Depinde cum vrei s-o iei/ suntem buni sau suntem răi

Cam așa sunt toți românii/ puternici ca și gorunii

Dar au un nărav din fire/ încă fără lecuire

Știți că ni se povestește/ „unde-s mulți, puterea crește!”

Dar asta a fost odată/ pe vremea lui Moș Ion Roată

Azi românii s-au schimbat/ invidia i-a stricat

Se ceartă, își dau „la gioale”/ unul nu se lasă moale

Pe față le vezi mânia/ cine pierde?-România!

Români, fiți calmi, vă conjur/ uitați-vă împrejur

La unguri, ruși sau evrei/ ce bine se-mpacă ei

Mai grozavi nu sunt, să știți/ însă sunt mult mai uniți

Ca spicele într-un snop/ și își ating al lor scop

Înc-o vorbă se mai știe:/Frumoasă ești tu, Românie!

Dar nu ești prea fericită/ păcat că ești locuită…

Popoarele-au protestat/ Doamne, la români le-ai dat

Pământ mănos, bogății/ nouă, doar locuri pustii

Ciocu mic! imediat…/ să  vedeți ce șefi le-am dat!

………………………………………………………………………

Bine-ar fi, de s-ar putea/ a sta și a cugeta

Români, să vă fie bine/ știți cum să trăiți de mâine?

Hai să facem legământ/ raui-i aici, pe pământ!

De la Președinte-n jos/ să ne comportăm frumos

Și să nu ne mai certăm/măcar să ne suportăm

Românii uniți de-ar vrea/ și munții i-ar răsturna!

Hai să facem, cum se spune/ România-n astă lume

Chiar Grădina Raiului/ Și a Maicii Domnului!

(Mihai  Horga – Roman, Neamț )

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*