Criză d-nei Merkel…

Criza provocată de migraţia a zece milioane de musulmani şi idolatri afro-asiatici spre Europa (primul milion a venit sau, mai bine spus, a naufragiat în 2015) este una tipică germană. Căutarea soluţiilor în afară realităţii, prin romantismul cancelarului federal Angela Markel, nu numai că nu este agreată de partenerii din UE, dar nu e nici măcar de înțeles. La fel, idealizarea refugiatului de peste mari şi ţări, pe care inchiziţia creştină nu l-a chestionat, civilizaţia industrială nu l-a dezumanizat, și care-şi caută, doar cu ce are pe el, un viitor mai bun, reînvie nobilul sălbatic din literatura idealistă, iată, un nou aliat în lupta împotriva capitalismului anglo-mozaic.

Cum este altfel posibil să proclami în Germania o cultură a ospitalităţii fără margini şi fără graniţe, la propriu, şi apoi să te miri că vin, pe ruta balcanică sau cea mediteraneană, sute de mii de refugiaţi fără acte de identitate, care refuză ordinea ţării gazdă, se dedau la acte de tâlhărie şi agresează sau chiar violează femei. Câţi dintre noii veniţi refuză normele civilizaţiei creştinilor occidentali și, mai ales, câţi vor forma o societate paralelă cu moschei şi şaria, câţi sunt terorişti ai Califatului islamic?

Ţările cu moneda comună euro, dar şi celălalte membre ale UE, au simpatie pentru esteuropeni, pentru România, Bulgaria, Cipru şi Grecia, care, după 500 de ani de colonialism turco-musulman, nu găsesc încă o cadenţă în lumea creştinilor occidentali, în UE. De aceea, au urmat-o pe d-na Merkel fără discuţii în acţiunea să generoasă de a-i salva pe greco-ortodocşi de la faliment, în vara anului trecut, şi a le oferi în continuare o perspectivă în Europa. Într-adevăr, era o opţiune fără alternativă („Alternativlos”), cum îşi prezintă d-na Merkel de obicei proiectele politice.

Cu totul altfel se pune problema la invazia afro-siatica actuală, care nu-i deloc fără alternative. Confruntată cu un refuz unanim european (în Anglia se pune problema părăsirii UE, în SUA se discută despre viza pentru musulamani, sub unu la sută în ţară tuturor emigranţilor şi posibilităţilor, iar în Japonia s-a acceptat o duzină de azilanţi), d-na Merkel începe să între în rândul cancelarilor germani pe care lumea nu îi înțelegea şi nici nu le accepta romantismul, idealismul, când ei nu vor decât binele, să salveze întreagă lumea după modelul lor/ „Am deutschen Wesen mag die Welt genesen”.

Azi, d-na Merkel este în situaţia critică de a pierde şi credibilitatea electoratului şi a Alianţei Uniunii Creştin Democrate, Uniunea Creştin Socială, Partidului Socialdemocrat, care-i asigura majoritatea în Parlamentul Federal. Pe 6 martie 2016 au loc în Hessen alegeri locale, pe 13 martie 2016 se aleg parlamentele, pe cinci ani, în Land-urile Baden-Württemberg, Rheinland-Pfalz, Sachsen-Anhal. De rezultatul acestor alegeri depinde soarta, viitorul primului cancelar federal german femeie.

One Response to Criză d-nei Merkel…

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *