Recent un europarlamentar PMP spunea că doar vreo cinci la sută o mai susţin pe Elena Udrea. Conform ultimelor sondaje, PMP este cotat la unu la sută. Asta înseamnă că doar câteva persoane sunt afectate de ceea ce i se întâmplă sex-simbolului politic de altădată al guvernului „Boc cel Mic”. Până şi propriul partid, pe care l-a înfiinţat la sugestia lui Traian Băsescu, se dezice de ea.
De ce Elena Udrea nu este considerată o victima? Este femeie, a fost sus şi a picat, a fost chinuită în arest, a fost ameninţată cu moartea, a fost adulată de zeci, poate sute de mii de oameni. A făcut milionari dintr-o trăsătură de condei şi o hotărâre de guvern. Din câte se pare, a rămas alături de ea o singură prietenă şi fostul preşedinte Traian Băsescu. Atât! De ce nu trezeşte nici un fel de milă această femeie care se încăpăţânează să susţină că este nevinovată?
Ani de zile, Elena Udrea a fost percepută drept protejata lui Traian Băsescu, iar dezvăluirile de după arestarea ei preventivă ne-au confirmat că fostul ministru deţinea un tupeu cum rar ne e dat să întâlnim, başca picioroiul supradimensionat pe care trăia. Când, în februarie, madam Nuţi a apărut pentru prima oară în faţă camerelor de filmat flancată de poliţişti, toată suflarea românească s-a oprit puţin, neştiind încotro s-o apuce. Spre satisfacţie sau spre compasiune? Reţinerea acestui personaj a fost percepută ca un cutremur, ca o garanţie că lucrurile încep să se mişte, că matrapazlâcurile vor fi, în sfârşit, amendate. Entuziasmul romanului care a văzut exponentul tupeului pus la păstrare a prins viaţă, flacăra i s-a mărit, apoi, încetul cu încetul, s-a stins. Madam Nuţi devenea, pe măsură ce timpul trecea, o biata femeie, „binecuvântată” cu milă de cei care, odinioară, ar fi vrut-o sfâşiată de colţii nemiloşi ai legii. Furia s-a înmuiat iar vocile odată intransigente, au dat în şovăială: că Udrea n-ar fi pericol pubilc, că de ce s-o ţii la beci, că, că… Într-adevăr, nu e pericol public, poate fi judecată în libertate, iar dacă e vinovată, va fi condamnată.
Odată cu eliberarea Lenuţei din Pleşcoi, beciul domnesc s-a cam eliberat de „piese grele”, de trofee, Mazăre şi Vanghelie fiind „ultimii mohicani” ai corupţiei luate de perciuni. Elena Udrea este un om liber, deocamdată, într-o ţară în care libertatea, zic unii, devine o moneda de schimb. Va deveni, în virtutea acestei logici, şi Elena Udrea o moneda de schimb?
ura si la gara !