Politrucul misogin: Despre… vedetisme şi alte „prostituate” politice!

Voi daţi cu Alb pe faţă ca să păreţi candide,

Albe de… nevinovăţie,

Cu Roşu daţi să pară că roşiţi

La gluma aluzivă şi zglobie;

Cu Rimel şi alfel de Vopsele,

Ca să pară ochii-două stele,

Ca privindu-i, să te-apuce offul

Cu Maro daţi părul şi pantoful.

Aţi năvălit în culori cu jaf!

Cu toate vopselele la un loc,

Semănaţi c-un stâlp de telegraf

Pe care scrie: „Păzea, pericol ca de foc!”

Capu-l vopsiţi ca de coţofană

Să păreţi zglobie şi codană:

Aveţi dreptate, gluma nu irită,

Căci veşnic umblaţi cu… cioara vopsită.

Mai vopsiţi ghearele, să nu se vadă

Când le scoateţi gata pentru pradă,

Cu profilul buzelor de zee,

Înroşite ca o tranşee,

La care poate mulţi vaierul şi-au stins

De vraja voastră eu nu mă las cuprins…

Atâta fard aveţi în voi,pe faţă

Numai oglinda vă ştie-n dimineaţă.

Dar nu e numai asta, sunt multe – aici de spus,

Voi spuneţi că Iubirea de toate-i mai presus!

O spuneţi şi pe alţii-i lăsaţi ca să o creadă

Pisici cu blană moale şi gheare ca de pradă,

Spuneţi că Iubirea e-un flutur pe o floare?

Nu unul, ci doi fluturi, o mie, fiecare!

Şi apoi triste ca ale vremii ploi

Cad lacrimile veşnice, şuvoi

Veşnic aveţi lacrimi în coada ochilor

Cu care trădaţi veşnic atâta de uşor.

Veşnic, ochiul vi-e predispus să plângă,

Unghiul drept al gurii, geana privirii, stângă.

Nu aţi văzut prieteni că nu-s lacrimi acele,

Ci amăgitoare, topitele vopsele…

Voi de aveţi un cearcăn taman l-acoperiţi

Să nu se vadă-afară când totuşi chiar iubiţi;

Vouă vă place teatrul şi-l profesaţi vibrant

Şi repede iubirea o daţi pe un talant…

S-ar putea multe spune de-a voastrele Culori

Şi uleiuri care ung plăcut:

Nu fabricaţi fiori

Prin alte procedee străine de sărut!

(Ca să fie privirea mai ameţitoare

Unele se ung pe gât cu… apă tare)

Toate astea fapte fac să cadă poate

Sute de talente în veşnică noapte,

În mii şi mii de stihuri să blesteme pe când,

Talentu-i ioc, vorbeşte doar ura lor, plângând…

…Fericit e-Amorul, căci peste voci hidoase

Voi rămâneţi totuşi veşnic mai frumoase,

Iar eu de-aceea astăzi în viers vă pedepsesc,

Urându-vă de moarte, căci prea mult vă… iubesc!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*