File de jurnal: „5 august 1981”

Domnul Mite Măneanu de la Arhivele Statului mi-a relatat că a avut probleme cu materialele mele din volumul Mehedinți –  Cultură și Civilizație”. Domnul Virgil Tătaru, omul care trebuia să-și pună semnătura, s-a cramponat de faptul că au dat materiale atâția ,,popi”. Eram eu, Părintele Dumitru Bălașa, Părintele Ioan Sfetcu, Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistrița, Părintele Gheorghe Ținică, care murise de câtva timp.

,,-Ce, dom’le, zicea Virgil Tătaru, comitetul de partid n-are altă treabă decât să publice popii?” Și a scos un articol al Părintelui Ținică, făcut în colaborare cu Domnul Prof. Constantin Protopopescu de la Strehaia, cât și un articol al meu, Fond și formă în studiul istoric după concepția lui Nicolae Iorga. Mi-a lăsat, în schimb, materialul cu documentele Mânăstirii Strehaia și pe cel cu Dinamică și determinism social în gândirea lui Nicolae Bălcescu, unde, consider eu, este destulă teologie. Am convenit însă cu Domnul Măneanu să mi-l scoată pe cel cu mânăstirea, fiindcă din acela am mai publicat în revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” și în ,,Revista Arhivelor” și să-l bage pe cel cu Iorga(…)”.

20 aug. 1981: ,,(…) Pe piață produsele alimentare sunt foarte scumpe, iar altele lipsesc cu desăvârșire. De la 15 august s-au introdus în oraș cartele la zahăr și ulei. Se dau 2 kg de zahăr și 1 litru de ulei  de persoană pe lună. Cei de la țară iau acestea dacă achită cu produse agricole 60% din costul mărfii. Vai și-amar de cei cu regim! N-au ce mânca!”

27 aug. 1981. Ieri noapte am plecat, împreună cu unchiul meu, Ion Pârvănescu, la București, la Congresul de Istoria Științei. Eu eram înscris, iar dânsul nu. Eu eram ,,Stan”, iar dânsul ,,Bran”. Ne spuneam că mergem ca studenți la Oxford. Numai că n-am prea avut noroc. Nu ne-au dat bilete cu loc, așa încât a trebuit  să stăm în picioare, pe coridor. Trenul era arhiplin. A fost îngrozitor de călătorit în astfel de condiții. Când am ajuns în București, eram dărâmați. Am tras la căminul patriarhiei. Am găsit o cameră cu două locuri. Ne-am dus apoi la Facultatea de Drept. Acolo se făceau înscrierile pentru congres. Fiindcă eu eram înscris regulamentar și plătisem taxa, mi-au dat patru volume cu comunicările în diferite limbi de la congres, o servietă de piele foarte frumoasă și numeroase pliante cu tot felul de hărți și de ilustrate. Mi-au dat invitație și ecuson. Lui  Bran nu i-au dat nimic. Cei care se înscriau atunci, plăteau taxa, dar nu mai primeau volumele, mapa și celelalte și nici nu participau la deschiderea festivă de la Sala Palatului.

L-am întâlnit pe Domnul Acad. Ștefan Pascu. Era foarte bine dispus. M-a întrebat de ce nu i-am mai dat telefon; dacă ar fi știut că vin la congres, îmi aducea lucrarea cu Iorga. A zis că mi-a citit-o și și-a făcut toate însemnările, ca să-mi alcătuiască referatul cerut de Editura ,,Scrisul Românesc” din Craiova. În jurul datei de 10 sept. să-i dau telefon, ca să stabilim când să mă duc să-mi iau lucrarea. A participat și Părintele Dumitru Bălașa la congres. Au fost mulți străini. Seara, m-am dus cu Bran al meu la Teatrul ,,Giulești” și am văzut piesa Opinia publică  de Paul Everac. Mi-a plăcut mult. Foarte realistă. A arătat cum se poate ridica și coborî un om și ce valoare are un telefon primit ,,de sus”. Am luat masa la restaurantul ,,Capitol”. La masa vecină era actorul Ion Besoiu și scriitorul Alexandru Balaci”.