Împins de la spate de politichia „rromă”, căci pricepere pentru aşa iscusinţă nu ar avea nici de şi-ar regăsi mintea de pe urma „regatului” de şatră, să ceară drepturi „regale” (şi nu egale, pentru că pe astea le au!) pentru ţigănia din textul a ceea ce va fi proiectul de revizuire al Constituţiei, ciobul din cioaba de oală spartă a presupusei reprezentării „rrome”, a început să pisese, după modelul maghiarimii iredentiste, sticla spartă pe care ar vrea alogenii şi veneticii să ne îngenuncheze ca neam, tradiţii şi istorii. Iar cum maghiarimea revizionistă cea hidos mascată „politic” a zbierat că vrea definirea în viitoarea lege supremă a contribuției „comunității etnice” la realizarea României de azi, şi ţigănia din cioaba „regală” s-a trezit a-şi striga pretenţiile.
Pentru început a pus pe tapet o presupusă discriminare care li se pregăteşte ţiganilor şi la care a mânjit a susţinere necondiţionată şi faţa de cal a eurparlamentalismului de Cotroceni. Prin urmare, ciob de cioabă a început a urla din pastrama lui de oaie, aidoma maghiarimii de sub şaua caiilor, că se pregăteşte scoaterea rromilor din… Constituţia ţării! Că nu a citit actuala lege nu ar fi bai, pesemne nu i-a dat voie nevasta să-i ia cititorul de rânduri de la telenovele pentru aşa ceva!, dar chiar să cadă într-o asemenea prosteală nu e de aici de colo. Căci, „rromii” nu vor fi scoşi din constituţia ţării pentru că oricum nu se găsesc acolo. La mijloc era vorba de altceva, dar „regele” a prins vorba după cum a înţeles el. Suficient pentru ca toţi aceia care îl instigă să-l învârtă după ghiul, scopul fiind acela de a-l face să ceară, în numele ţiganilor, introducerea în constituţia revizuită a noţiunii de „comunităţi rrome”. Evident, alături de cele maghiare, pentru a completa producerea pe bandă a unor false argumente şi teze ce ar permite declararea ulterioară a României ca stat mutinaţional. Căci, în clipa în care în constituţie se va vorbi de „comunităţi” (pentru început, maghiare şi rrome) care au făcut istoria cot la cot cu românii, drumul spre statul multinaţional şi, mai ales, federal va fi netezit.
Dovada că zisul ciob de cioabă a sclipit în dintele-i de aur replici gata „învăţate” (după ureche, că unde-i loc de citit pe litere şi învăţarea după oralitatea şoptită e deificilă), pe care le-a „reflectat” oricum prost, vine din principalul argument „ştiinţific” pus în joc; acela că ţiganii s-ar simţi de-a dreptul umiliţi de români din cauza folosirii de către aceştia a denumirii „ţigan”. Spune ciobul „regal” că ar fi ca şi cum ungurilor li s-ar spune „bozgori”. Ba, era să verse ca din oală Cioabă, aidoma botezării altora cu termenul de „jidan”. Dar s-a oprit cu vorba în gât, dar nu din isteţime, ci pesemne i-a tras cineva de la ureche potcoava de aur pe care o folosea pe post de telefon în conversația de la o emisiune.
Că din ungurime îi vine chemarea la „dreptate” se mai vede şi din felul în care consiliul de discriminare a românilor a forfetat nişte amenzi uluitoare pentru cei ce mai pronunţă după dicţionar termenul de ţigan, dar şi din felul în care noul subiect a fost pus pe tapet chiar în ziua în care maghiarimea iredentistă anunţa triumfătoare felul în care toate cele trei formaţiuni etnico-politice (Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, Partidul Civic Maghiar şi Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania) vor comemora împreună Trianonul, înfigând şi mai multe cârpe secuieşti prin ţară.
În fapt, aprinderea focului sub oala de cioabă s-a făcut pe seama iniţiativei a doi români adevăraţi, parlamentarii liberali Mircea Dolha şi George Crăciunescu, care au venit cu iniţiativa de a se scrie în noua constituţie, pentru a apăra identitatea noastră şi a evita confuziile voite dintre români şi „rromii” (care nici de la Roma nu au chemare!), a menţiunii că nici o minoritate, cu excepţia celor cu rădăcini comune şi atestate ştiinţific cu românii (precum aromânii), nu are dreptul de folosi în titulatura oficială termenul român sau derivate. Alminteri, nu este exclus să ne trezim cu alte minoriăţi care vor prelua derivate din sfintele cuvinte ale identităţii noastre.
Şi avem nevoie de asemenea iniţiative! Mai ales acum când, prin toate cotloanele societăţii, se fac presiuni pentru ștergrea identităţii noastre. De cele „directe”, ale veneticilor, ne putem poate apăra; căci le dibuim. Dar cele insinuate, la limita manipulării şi diversiunii, ne pot destructura uşor-uşor identitatea. Sunt deja nenumărate ong-uri şi felurite personalităţi care au picat în capcana petiţiilor on-line vizând, de exemplu, rebotezarea ţării drept „Dacia”, toţi fiind dispuşi să renunţe la numele de România fără să-şi dea seama că fac jocul ţiganilor care visează deja r(r)omânia lor! Iar asta în vreme, ce ordonanţa care blochează, din vremea „românului” Adrian Năstase, posibilitatea denumirii firmelor cu identităţi româneşti, nu a fost nici până astăzi anulată.
De aceea, trebuie să ne rostim şi noi cuvântul. Pentru că, în vreme ce minorităţile îşi scriu propriile părţi de constituţie (prin care nu doar că îşi supralicitează identităţile lor, dar crează şi premizele disoluţiei românismului în fabulaţiile lor), noi, majoritarii, facem, chipurile, dar manipularea este evidentă doar dacă pronunţi numele „forumurilor” care vorbesc în numele nostru, doar propuneri vizând drepturile prim-ministrului, resticţiile preşedintelui, corectarea activităţii CCR-ului, toate acestea în timp ce stăm cuminţi la locurile noastre, aşteptând să aflăm şi noi, prin gura şefului comisiei de revizuire, ce propuneri am mai făcut!
Ar fi de râs, dacă nu ar fi, nu de plâns, ci de smuls părul din cap de neghiobie…
Lasă un răspuns