Regionalizarea şi revizuirea Constituţiei sunt nişte gogomănii mari decât Casa Poporului, iar iniţiatorii nu trebuie priviţi cu omanitate, pentru că marşează pe împărţirea, ca pe un tort, a naţiunii. Ne aşteptăm la măsuri punitive pentru următoarea perioadă, şi nu ştiu de ce gândul îmi zboară la măsurile luate de proprietarul unui magazin de cosmetice din China, care şi-a obligat angajaţii să meargă în patru labe în public. A motivat el, pentru a le testa capacitatea de rezistenţă. Dacă tot mergeau în patru labe, de ce nu s-a găsit cineva să sară la gâtul patronului şi să-l muşte. În loc să fie numărate craterele din asfalt sau şcolile care abia mai stau în picioare în satele româneşti, statisticienii socotesc cât au cheltuit românii de sărbători, cât au câştigat marcheturile, câţi hectolitri de vin s-au băut, câţi români înecaţi cu sarmale sau îmbătaţi au ajuns la urgenţe. Toate acestea, la vedere, exagerate, pe ecrane.
Nu vă uitaţi la ce spun televizoarele despre români! Românul ştie să muncească, ştie să se şi distreze, inteligenţa, cumpătarea şi omenia fac casă bună cu românul. El a plătit şi plăteşte cu vârf şi îndesat oalele sparte de clasa politică şi locul de sub scara UE. „Statisticienii” ar trebui să insiste mai mult pe milioanele de euro cheltuite pe studii de fezabilitate, pe faptul că statul cheltuieşte anual pe drumuri naţionale şi autostrăzi la fel cât a costat Casa Poporului, deşi ele nu-s decât pe planşete. „Adevăratul patriot este cel care-şi apără Ţara împotriva guvernului său” – Mihai Eminescu. Deci, nu renunţaţi la conştiinţă! Nici la dragostea de Ţară! Nu renunţaţi la naţiune în favoarea federalizării confiscătoare! Luptaţi pentru drepturile şi libertăţile voastre! „Olimpienii” şi-au dezvoltat o adicţie (practic, un mecanism de dependenţă ca la droguri, cofeină, alcool sau nicotină) pentru dominare şi distrugerea identităţii naţionale, pentru demolarea oricărei industrializări, pentru suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, pentru controlul asupra învăţământului şi sănătăţii şi populaţiei. „Olimpienii” reglează cum vor scala aparatului mondial de acaparare, roţile crizei globale şi aşa-zisele măsuri de austeritate sau antiteroriste.
Lucruri noi se întâmplă pe planetă şi în Ţară. Din mai a intrat în circulaţie noua bancnotă de cinci euro, a cărei înfăţişare se cosmetizează pentru prima dată. Noul model, cu elemente superioare de siguranţă, va circula în paralel cu vechea bancnotă pe parcursul următorilor ani, care îşi va păstra însă valoarea pe termen nelimitat şi va putea fi preschimbată oricând la băncile centrale naţionale din zona euro. De pe bancnota de cinci euro, personajul mitologic Europa priveşte neputincios cum suprafeţe mari de teren agricol de pe continentul Europa sunt şi vor fi acaparate de speculatori şi cumpărători bogaţi, în acelaşi mod ca în ţările aflate în curs de dezvoltare. Fermierii locali sunt eliminaţi de pe piaţa tranzacţiilor cu terenuri agricole de „corporaţii chineze în Bulgaria, de fonduri suverane bogate şi fonduri speculative din Orientul Mijlociu în România, de oligarhi din Rusia şi companii imobiliare specializate în tranzacţii cu terenuri agricole”, cu toţii atraşi de subvenţiile consistente oferite de Politicile Agricole Comune ale U.E., scrie „The Guardian”.
Altă bancnotă celebră a lumii îşi va schimba înfăţişarea cu data de 8 octombrie 2013. Rezerva Federală din SUA a redesenat bancnota de 100 de dolari cu noua „faţă” a lui Benjamin Franklin. Perioada de înlocuire ar putea fi destul de lungă, având în vedere că vorbim despre cea mai cea mai răspândită bancnotă. Revenind în Ţară, de la începutul lunii mai, A.S.F., o altă găselniţă contraproductivă de cheltuit bugetul, a preluat atribuţiile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private din România. Autoritatea pentru Supravegherea Financiară este condusă de 17 barosani purtători de carnete de partid, cu mandat pe cinci ani. Pe scurt, ei pot acorda, suspenda sau retrage autorizaţii în domeniul non-bancar, pot controla activitatea pieţei de capital, sectorul asigurărilor şi cel al pensiilor private, domenii în care se rulează anual, aproximativ 15 miliarde de euro.
Pentru efortul lor deosebit au lefuri de invidiat, la nivelul guvernatorului „benere”, adică peste paisprezece mii de euro lunar. Başca puzderia de birocraţi ai noului organism, şi ei cu câteva mii de euro pe lună. De parcă banii noştri ar ieşi ca şuruburile de la strung, fără prea mare efort sau responsabilitate. O altă mega-afacere, de unde vor rezulta alţi îmbogăţiţi la minut. Cum este de pildă şi afacerea de milioane de euro a câinilor fără stăpîn. Bani încasaţi de firmele desemnate de primării pentru gestionarea animalelor. Cu toate acestea, mii de persoane sunt muşcate anual pe străzi. Dacă n-ar mai fi maidanezii, firmele astea ar mai primi bani de pomană de la guvern? E contraindicat să-i sterilizeze. După aia ce mai fac? Cum îşi mai justifică obiectul muncii? Potrivit unei investigaţii realizate de „Rise Project”, în marile oraşe din Ţară s-a dezvoltat o industrie subterană a câinilor, controlată de afacerişti controversaţi şi tolerată de autorităţile locale
Lasă un răspuns