Din nou, Gigi Becali rămâne perplex în faţa deciziei unei instanţe de judecată. Omul cu atâţia bani, cu atâta trecere în mass-media românească şi cu o ascensiune fulminantă în politică se declară învins, dar nu în faţa Justiţiei din România, ci faţă de cel care manevrează totul din umbră. Cel puţin aşa lăsa să se înţeleagă, după pronunţarea instanţei.
Într-un fel, magistraţii au făcut dreptate în dosarul sechestrării de persoane. N-au ţinut seama de oile nenumărate pe care le păstoreşte Becali, de garajul latifundiarului burduşit cu maşini de lux, de bisericile şi casele fără număr pe care acesta le-a construit de-a lungul anilor pentru săracii României, de pelerinajele pe Muntele Athos ori de calitatea lui de parlamentar al acestei ţări.
Chiar dacă pedeapsa de trei ani este cu suspendare, Gigi Becali nu se simte deloc confortabil, dincolo de faptul că timp de opt ani se va prezenta regulat la poliţie, la fel ca şi condamnaţii fără ştaif. În declaraţiile sale din ultimele două zile îşi toarnă cenuşă în cap. Apare spăşit, precum mielul în săptămâna mare a Paştelui. Mai mult, pare derutat. Odată spune că va pleca din ţară şi nu se mai întoarce, intenţionând chiar să ceară azil politic, pentru ca apoi să se răzgândească. Nu este prima dată când oscilează în declaraţii. Dacă nu ar face-o, nu ar fi el. De data aceasta, însă, pare îngrijorat, dacă nu chiar speriat de viitorul său. În următorii opt ani nu trebuie să facă nici o greşeală majoră, pentru a nu ajunge după gratii. La cât îl cunoaştem de rău de gură şi la modul în care a fost condamnat fără să se ţină seama de alte considerente, sunt convins că Becali are motive serioase să-i fie frică, chiar dacă lasă să se înţeleagă că se va cuminţii pe viitor. A mai spus-o, şi nu s-a ţinut de cuvânt.
Ce se va întâmpla cu Gigi Becali de acum încolo? Greu de spus aşa ceva despre un personaj imprevizibil, aşa cum este cel care se amăgeşte singur, crezându-se om politic. E adevărat, datorită banilor săi, îşi creează această iluzie şi mulţi sunt gata să-l aducă lângă ei. La rece judecând, el n-a fost cu adevărat politician nici când a condus PNG-ul şi nici când a devenit europarlamentar pe listele PRM. Cu atât mai puţin în perioada de câteva luni de liberalism dâmboviţean.
Când spun că este greu să intuieşti paşii pe care îi va face în viitor, mă gândesc la una dintre declaraţiile de ieri, potrivit căreia îl tentează să renunţe la calitatea de deputat, pentru a se întoarce în Parlamentul European…
Cu astfel de (pseudo)politicieni, viitorul nu sună deloc bine pentru naţia română.
Lasă un răspuns