Mişcarea (Partidul) pentru Reîntregirea Naţională: cine să fie liderul?

Deputatul în bundestagul german Manfred Grund, în cadrul forumului “UE – R. Moldova” care a avut loc zilele acestea la Berlin a declarat: ,,Decizia unirii Republicii Moldova cu România aparține în totalitate poporului țării. În etapa actuală nu există o majoritate politică, nici forță politică serioasă, care ar putea promova sloganul unirii cu România prin lozincile sale”.

Într-adevăr, Unirea se va produce atunci, cînd majoritatea populaţiei din stînga Prutului va conştientiza că suntem români, parte componentă a Poporului Român, că limba pe care o vorbim se numeşte Limba Română, că teritoriile dintre Prut şi Nistru sunt teritorii naţionale româneşti, smulse în mod barbar de la trupul Ţării de ocupanţii sovietici. Aceste obiective se pot realiza numai dacă în R. Moldova va fi creată acea forţă politică serioasă, despre care vorbea şi dl Manfred Grund, cu structuri veritabile în majoritatea localităţilor, prin care să-şi desfăşoare activitatea în rîndurile populaţiei, mai ales celei de la ţară. Îşi propusese aceste obiective FDRM-ul lui Dabija, dar timpul mi-a dat dreptate: a fost o diversiune prin care respectivul personaj încă în 2006 a strîns grămăjoară aproape toată intelectualitatea, a urcat-o în vagoane şi a trecut-o pe linie moartă, a scos-o din joc, ca nu cumva aceasta să se consolideze în jurul Idealului de Reîntregire a Ţării, promovat în acei ani de dominaţie comunistă cu mult curaj şi cu riscurile de rigoare de Mişcarea Unionistă, despre care actualii ,,leaderi” se fac că n-au auzit, deşi i-au preluat ideea şi se inspiră din documentele acesteia… Neamul nostru niciodată n-a dus lipsă de cozi de topor! Afirm cu toată responsabilitatea şi în cunoştinţă de cauză: aşa ,,personalităţi” ca Nicolae Dabija, Constantin Tănase, Anatol Petrenco, Valeriu Matei şi mulţi alţii, nemaivorbind de Roşca şi camarila sa, au făcut mult rău cauzei naţionale, practic au distrus şi anihilat curentul unionist din R.Moldova, foarte puternic prin anii 1990-1993, pînă la venirea lui Roşca în fruntea FPCD…

Aşa se face că în Republica Molotov-Ribbentrop la ora actuală lipseşte o forţă politică serioasă de orientare naţional-patriotică, unionistă. Aceasta, repet, trebuie creată de urgenţă! Iar primul pas pe care trebuie să-l întreprindem în acest sens este să identificăm leaderul, persoana, capabilă să adune sub umbrela unei eventuale Mişcări (Partid) pentru Reîntregirea Naţională toţi unioniştii din stânga Prutului, indiferent dacă aceştia sunt de orientare liberală, social-democrată, creştin-democrată ş.a.m.d. şi asupra căruia nu planează suspiciunea de a fi colaborat cu serviciile secrete. Evident, PNL-RM nu este acea forţă politică, iar despre leaderul acestuia nici nu mai vorbesc…

Unii îşi fac iluzii că prin marşuri ale Unirii, organizate de unii şi aceiaşi pretinşi leaderi de la centru în diferite localităţi din întreg spaţiul românesc, vor realiza Unirea… Marşurile Unioniste îşi au rostul cînd sunt bine organizate anume de leaderi locali consacraţi, şi dacă la acestea participă din ce în ce mai multă lume de la faţa locului. Dar cînd aceiaşi oameni aleargă să mărşăluiască ba la Cahul, ba la Bălţi, ba la Chişinău, ba la Bucureşti, fără să fie antrenaţi şi cei de la faţa locului, apare un mare semn de întrebare. Iar felul cum au fost pregătite şi desfăşurate cele de la Cahul şi Bălţi nu pot fi catalogate decît provocări, ca să nu zic diversiuni… Mi-a lăsat un gust amar (deşi unora le pare că a fost un triumf) chiar şi Marşul de la Bucureşti din 21 octombrie, la care au participat doar 3.000 de persoane, şi asta după Marşul de la Chişinău din 16 septembrie, la care participaseră 10.000 de persoane. E cumva Bucureştiul mai mic decît Chişinăul, sau, în toată România, sunt mai puţini unionişti decît în R. Moldova? Concluzia mea în urma Marşului de la Bucureşti este univocă: ,,organizatorii”, mai bine zis cei care stau în spatele lor, au vrut să ne transmită un mesaj: România nu vă vrea! Aici e diversiunea, oameni buni (pînă cînd, Doamne?), ştiindu-se faptul că peste 87 la sută din populaţia României îşi doreşte Reîntregirea Ţării!

Vă îndemn o dată în plus, stimaţi compatrioţi: nu fiţi indiferenţi, implicaţi-vă, daţi-vă cu părerea, haideţi, toţi împreună, să identificăm leaderul de care avem nevoie! Eu îl vedeam în această postură pe dl Dorin Chirtoacă, dar se pare că domnia sa nu se poate desprinde din îmbrăţişările unchiului său… Este foarte important ca persoana pe care o propunem să şi dorească să-şi asume această mare responsabilitate, mai ales că va trebui să asigure şi suportul financiar, deloc de neglijat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*