
Nu de o rectificare bugetară avea nevoie guvernul Ponta, ci de una morală. Pentru că, rearanjarea sacilor bugetari între ministere, între ministere şi interesele de grup ale USL, nu va rezolva uriaşă criză de credibilitate. Guvernul trebuia, înainte de toate, să-şi propună o rectificare morală. O îndreptare a tarelor şi lacunelor de conştiinţă din interiorul alianţei de guvernare. Mai ales după ce a eşuat lamentabil în încercarea de a-l scoate pe tusă pe preşedintele-jucător, într-o risipă bugetară de mult prea multe milioane de euro doar pentru mofturile unor frustaţi politici.
O „rectificare” care ar fi trebuit să înceapă cu premierul copy/paste. Pentru că, deşi Victor Ponta poate chiar a crezut că pata de ridicol de pe lucrarea sa de doctorat se va șterge cu timpul, precum sudoarea de pe fruntea lui Dorel după ce a mai făcut un şperţ în cartier, lucrurile nu au stat așa. În ţara mitei, bacşişului, şpertului, ciubucului, furtul premierului în procedura de confecţionare intelectuală a ţiplei sale de făcut cornete juridice ar fost de grabă dat uitării. Dar nu şi în străinătate. Nu atâta timp cât „dottore” continuă să se aşeze la masă mai marilor Europei de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
De altfel, faptul că englezii de la „Nature” au readus în discuţie subiectul imediat cum s-a conturat o direcţie politică postreferendum, spune multe despre pretenţiile Europei faţă de aceia aceia care se vor a fi parte a elitei decizionale. Şi nu este vorba despre o reluare obsesivă a temei, chiar nu este problema Europei cât de indiferenţi suntem noi faţă de furtul la care s-a dedat cel ce acum se vrea respectat ca lider european, mai ales că nu am fost noi emoţionaţi de devalizarea fabricilor, de ce ne-am emoţiona în faţa unui gest atât de banal pentru o şcoală care, iar aici a greşit Traian Băsescu, nu scoate tâmpiţi pe bandă, ci a scos şi poate că va mai scoate (asta se va vedea, nu peste mulţi ani, la următoarea generaţie de „pontieni”, „mereuşti” şi „boccisşti” ce vor voi a guverna România), ci de un scop cât se poate de pragmatic. Un folos rezultat din indiferenţa noastră. Reducerea tinerilor noştri absolvenţi la statutul de „căpşunari”. Şi nu va fi nimic surprinzător în a afla, cât de curând, că prima ţară care nu va mai recunoaşte diplomele româneşti va fi Anglia.
Pentru că, prin analogia între academicianul de tristă amintire, „Co-doi”, „savantul cu renume mondial”’, Elena Ceauşescu, şi „doctorul” de factură recentă, dar deja de trist renume, Victor Ponta, nu este doar de natură să-i lezeze acestuia orgoliul. Pentru că, prin cei doi, englezii de la „Nature” au cuprins voit întreaga societate românească, concluzionând, fără nici o replică din partea oficialilor noştri, că „românii au plagiatul în sânge”. Astfel, nu mai este vorba de un caz particular, ci de o generalizare prin referiri directe la două figuri de tristă amintire pentru mediul academic internaţional: „academiciana” împuşcatului de la Târgovişte şi „doctorul” celui de al doilea împuşcat din istoria recentă a României.
Desigur, este de aşteptat ca, în locul unei poziţii radicale, de sfâşiere a titlurilor impostorului şi impostorilor, mare parte din elita noastră profesorală să sară la gâtul redactorilor de la publicația engleză. Că doar sunt, în primul rând, jurnalişti, iar la noi toate vinovăţiile vin şi se sparg în capul ziariştilor. Și totuși, nu britanicii sunt de vină. Ci noi. Indiferenţa fiecăruia dintre noi care, într-o neimplicare pe care străinătatea nu o poate considera decât complicitate, nu am ieşit în stradă să ne apărăm onoarea anilor de studii, reclamând un furt intelectual care a aruncat o pată de îndoială asupra tuturor diplomelor. Şi suntem vinovaţi pentru că nu am dat de pământ cu impostura „dottorelului” şi nici nu i-am sancţionat pe miniştri care au format un zid de infracţionalitate în jurul premierului-infractor pentru a-i masca acestuia pocinogul de renume european. Căci, evident, cel ce nu iese să-şi apere munca pusă la îndoială prin infracţiunea lui Victor Ponta, însemnă că are la rându-i ceva de ascuns, nu?
Şi trebuie culpabilizată şi ministăreasa de la Educaţie care tace, trenând lucrurile deşi 1300 de doctoranzi sunt pe cale să-şi piardă granturile de cercetare şi contractele cu universităţile, dizolvarea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (acțiune pusă la cale de ex-ministrul interimar al Educaţiei, Liviu Pop, pentru a-l proteja pe premier) ducând la amânarea acordării diplomelor de doctor şi celor îndreptăţiţi să le obţină.
Or, pentru a-l proteja pe Victor Ponta de o posibilă demascare, doctoranzii au fost aruncaţi într-o buclă de aşteptare. Probabil până în clipa în care s-ar putea să afle că oricum nu le mai sunt de folos aceste titluri pentru că nu le v-a mai lua nimeni în seamă în Europa.
Lasă un răspuns