Pariaţi pe tâmpiţei!

Zilele trecute m-a împins evenimentul lângă un personaj bine înfipt de aproape un deceniu în bugetul public, sponsor semi-oficial al segmentelor de populaţie coruptibilă uşor şi în subţire amendabilă cu ştampila potrivită pe spaţiul potrivit al eligibităţii cu repetiţie de persoană. Între două-trei bancuri cu bufeuri populiste, acoperind cu umerii săi tot mai largi decorul de şvaiţer al găurilor pickamerizate voiniceşte de sine şi ai lui, a umplut sala festivă, timp de aproape o oră, cu rugina câmpului sterp al putirinţelor personale cu salve de balonaşe ritmate cu dezavuarea pantagruelică, demagogică a propriilor demagogii disipate în vinovăţii exogene individului. Amendabil prin propria persoană, diplomatul cuvintelor gonflabile, el însuşi pompat la câteva zeci de metri deasupra masei inerte de „stupid peuple” şi intelectuli pe deasupra, a uimit asistenţa cu noul şorţ, viu colorat, un scut sigur de apărare la posibilele deviaţii de frişcă din tortul viitoarei legislaturi. Şi s-ar putea şi să câştige prin nepierdere, exact ca la loterie unde potul cel mare este mereu intangibil cotizanţilor păgubaşi prin speranţă.

Un alt căuzaş politic mă bombardează printr-un scurt-circuit,  greu explicabil până şi de mama Omida, cu note şi impresii zilnice, un fel de Balzac autohton dar mai de la periferie, hărnicind pe tastatura calculatorului propria aură de om care ne trebuie. Sunt anunţat că mâine se dă apă caldă (deşi el nu are nici în clin, nici în mânecă tangenţe cu Termica), că nu ştiu ce tronson de drum interjudeţean va intra pe finanţare UE, de parcă intrarea la rând a proiectului ar fi fost grăbită de el sau că, în curând, va apare o reglementare a câinografiei, ceea ce, sigur, înseamnă că aşa şi pe dincolo.

Surfiştii ăştia, şi mulţi alţii, încă mai valsează pe coama valului de lehamite generalizată, convinşi fiind că, mai ales în condiţiile unui siktir bine cunoscut faţă de casta politic, numărul mic de voturi face omul mare. Că, zice unul sau altul dintre cei scurt-circuitaţi de „noutăţile” individului, ăsta, spre deosebire de ceilalţi, tot face ceva: relaţionează. Plus că e simpatic de-a dracu că tocmai a anunţat unde e mai ieftin kilul faţă de kilogram.

În sfârşit, dacă absurditatea unui perpetuum mobile în mişcare poate fi oprită, sunt tras de pe scara autobuzului de un individ cu dinţii nepieptănaţi sub dioptriile naturale ale ochilor de şobolan: Vezi pe cine mă alegi că voi asigura, între altele, şi îngheţarea ratelor la bănci pe cel puţin 12 luni! O să îngheţ şi dezgheţul de la poli, procesul de îmbătrânire şi ce mai este de îngheţat. Dau să întreb ceva, să mă dumiresc, dar individul, dinamic, deja trage de mânecă şi de pe scara autobuzelor cu o abnegaţie profund elodică, alţi patru-cinci cetăţeni ai patriei: Pariaţi pe Tâmpiţel!

În rest, bine că pace şi leul autohton în deshidratare. Îşi va reveni în 2012 când va fi trecut pe regim de sare şi piper de către aceşti superbi băieţi de băieţi bine mufaţi la trezoreria publică în continuă creştere minus zero.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*