În zilele începutului de septembrie, în care nouă, celor mai în vârstă, ni se face pielea de găină, când ne aducem aminte de evenimentele tragice petrecute în urmă cu 71 de ani, în Ardealul de nord, un emisar al revizionismului şi iredentismului maghiar a hoinărit prin Ardeal, spre a ne ţine nişte ,,lecţii” despre ,,Ceea ce toată lumea ar trebui să ştie despre Trianon”. Aşadar, istoricul ungur Tompa Laszlo a vorbit tuturor celor ce au vrut să-l asculte şi care, după cum a precizat autorul, ,,s-au săturat de minciuni, de falsificarea istoriei, care vor să afle adevărul şi vor să schimbe ceva”.
A hoinărit, spuneam, pe unde a dorit şi a vorbit tot ce a vrut, fără să-l supere cineva în vreun fel, fără să-l întrebe cineva ceva, fără să-i amintească că, din întâmplare, se afla în România, iar spusele sale aveau o ţintă precisă, îndreptată împotriva acesteia, ca stat naţional, unitar, indivizibil şi suveran!
Aflând despre toate acestea, m-am întrebat dacă o fi o simplă întâmplare faptul că preumblarea ,,nevinovată” a individului respectiv a avut loc chiar în zilele în care s-au împlinit 71 de ani de la acel septembrie negru, în care armata horthystă ,,victorioasă” fără luptă, a invadat Ardealul de nord, semănând groaza şi teroarea între românii ardeleni. Atunci ,,mândul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgotă unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt închişi cu sutele, cu miile, sunt bătuţi, sunt torturaţi în mod cumplit. Asasinatele şi execuţiile se ţin lanţ, şi toate acestea doar pentru unica vină a nenorocitelor victime de a se fi născut români”. Aşa scria gazetarul secui Ferenczi Gyorgy, în octombrie 1940, în cartea întitulată ,,Golgota în Transilvania”.
Aşa s-a întâmplat când bandele de ucigaşi ai lui Horthy Miklos au năvălit în Ardeal, transformându-l ,,într-o amarnică Golgotă”, punând în aplicare ideologia barbară a fascismului maghiar, cuprinsă în broşura ,,Nincs Cegyelem”(Nu există îmdurare), scrisă de descreieratul Ducso Csaba: ,,Voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea sângelui meu”.
Celor care am trăit acele evenimente, acestea ni s-au înscris pentru totdeauna în memorie.Cu toate acestea am dori să nu ne mai amintim de ele, dar mai ales să nu le mai trăim, nici noi, nici generaţiile ce vor veni după noi. Din păcate, mai sunt destui cei ce vor cu orice preţ să reîntoarcă roata istoriei. Între ei şi acest istoric, Tompa Laszlo, bântuit, se vede, de nălucile trecutului, visând la acele vremuri demult îngropate în negurile tulburi ale istoriei, când acea ,,Ungarie istorică” a constituit un factor continuu destabilizator în Europa, prin promovarea unei politici extere cu caracter expansionist, cotropitoare de noi teritorii, pentru a-şi putea menţine cu orice preţ privilegile, iar după pierderea acestra, pentru a şi le recupera, folosind în acest sens cele mai abjecte mijloace, asociate cu o propagandă naţionalist-şovină şi revizionistă.
Asta a făcut şi istoricul Tompa Laszlo în timpul turneului său propagandistic şi iredentist prin oraşele din Ardeal. El voia să ne facă să înţelegem că Trianonul a fost o uriaşă greşală comisă de reprezentanţii marilor puteri (Antanta) învingătoare în Primul Război Mondial, faţă de Ungaria. Că această ,,nedrepate istorică” ce i s-a făcut trebuie îndreptată. El, ca reprezentant al revizionimului maghiar, nu poate accepta că ,,Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părţile sale componente înainte de a începe lucrările Conferinţei de Pace(…) fiindcă Ungaria nu a fost decât un conglomerat artificial de neamuri diferite şi, în unele cazuri, ostile”. Iredentimul maghiar, îmboldit de ideile revizioniste, care îl stăpânesc şi Tompa Laszlo, nu poate înţelege ,,că nu Antanta a fost cea care a dezmembrat Ungaria, că această dezmembrare s-a produs sub presiunea factorilor interni pe care evenimentele externe au făcut-o irezistibilă”.
Turneul revizionist al lui Tompa Laszlo s-a desfăşurat din iniţiativa organizaţiei extremiste ,,Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”(cu referire la organizarea administrativă a Ungariei Mari). Este aceeaşi organizaţie care, în 2010, la 11 septembrie, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la intrarea trupelor horthyste în Ardealul de nord, a pus la cale o manifestare iredentistă cu ocazia căreia un husar pe un cal alb, asemănător celui încălecat de Horthy în 1940, şi-a făcut intrarea triufală în Miercurea Ciuc. Canducătorul organizaţiei, Szocs Csongor, a delcarat, fără nici o reţinere, că 11 septembrie 1940 este o dată importantă, fiindcă atunci honvezii maghiari au cucerit Ardealul, iar ,,ţelul nostru este ca Ardealul să se unească cu Ungaria”. Acesta este ţelul visat de întreg iredentismul revizionist maghiar – o boală de care acesta nu se poate vindeca, în pofida realităţilor europene ale secolului 21.
Lasă un răspuns