Arhive autor: Ion Proca

Mitrea Ţiganul care nu era rudă cu Mitrea Cocor

Să fi fost prin 1992, când a fost scoasă sârma ghimpată de pe malul Prutului, pe o porţiune de vreo 200 de metri, ca lumea să poată trece nestingherit la râu şi să se bucure de sanatoriul, care fusese cândva


Lupul lui Druţă

Era în primii ani de după război. Oameni flămânzi, fiare flămânde. Şi păsările cerului cădeau din zbor secerate de foame. Numai lupii supravieţuiau în pofida tuturor greutăţilor. Şi se împuiezise ca şobolanii. Sfârtecau oi. Dădeau peste oameni. Devenise obraznici şi


Întoarcerea celui evadat din „rai”

Cartea cea mare a lui Vasile Vasilache rămâne a fi „Povestea cu cocoşul roşu”, roman- -parabolă, apărut în îndepărtatul an 1966. Trecuse deja 10 ani de la revenirea la baştină a celor deportaţi în Siberia, dar oasele lor încă scânceau


Diamantele Renatei

Un om de afaceri şi-a procurat un diamant de mărimea unui ou de gâscă. Dar bucuria i-a căzut în scârbă, pentru că ochiul lui ager a descoperit o fisură.  Şi el s-a dus la cel mai iscusit giuvaergiu din oraş


Revenirea la „Săgeți”

Petru Cărare a scris puțin, dar dens. Pentru poezia ”Scrisoare mamei”, publicată în anii șaizeci ai secolului trecut, el a fost exilat mai departe de capitală, în codrii Teleneștilor. Probabil, că în surghiun a plămădit cartea ”Săgeți”, apărută în anul


Vacanță

Pentru Dora, Iubito, vacanța-i aproape, Veni-vom la curte să mai citim, Să tulburăm nițel niște ape Și ca-n romane să ne iubim.   Acolo-ntr-un cuib de nămol Rândunica își piaptănă puii Și spintecă-n aripi un gol De-și clatină puful gutuii.


Nici agheasma nu mai ajută…

Mai de demult, pe când maica natură, nu era înfiptă cu furca şi încolţită de avioane supersonice, un om de la noi din sat, moş Fănuţă Ghimp, spunea: „Măi copii, rarul umple carul, iar desul umple fesul”. Uncheşul se referea


Fratele Dumitru

Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie,1939 într-un minunat sat Vadul-Raşcov, pe unde Emil Loteanu şi-a plimbat visele, caii şi muzica lăutărească. Mi-l amintesc ca prin vis de la debutul său cu  placheta de versuri “Maci în rouă”, pe care


N-am fost la Alba niciodată

Când unii merg la Alba Iulia Cum merge baba Safta la izvor Și-n loc să-și spele Mutra lor zurlie, Ei spun povești, Se dau martiri C-au fost sub ruși În pușcării Și cântă grav o poezie Pe care-au scris-o, cică,


Gândul aripa noastră cea sfântă sau cum am ajuns noi pre Pământ?

Pe când raiul devenise neîncăpător, atunci trebuia să pogorâm pre alte meleaguri. Și Dumnezeu făcu cu privirea ocol tuturor domeniilor sale și mai jos de planeta lui Pluto, printre niște stele prizărite, zări o frumusețe de pajiște înverzită și plină