Nici agheasma nu mai ajută…

Mai de demult, pe când maica natură, nu era înfiptă cu furca şi încolţită de avioane supersonice, un om de la noi din sat, moş Fănuţă Ghimp, spunea: „Măi copii, rarul umple carul, iar desul umple fesul”. Uncheşul se referea mai ales la porumb. Dacă l-ai lăsat des , te-ai ales cu un fes de ştiuleţi.

Anul acesta, când au năvălit ploile din mai, toate plantele parcă erau trase în sus, creşteau ca viteazul din poveste. Mai mare bucurie pe capul săteanului nici că se pomeneşte. Am început să dregem sâsâiacele şi hambarele, ne-am croit planuri şi ne-am creat iluzii. Am pus în funcţiune incubatoarele, am mângâiat cloştile pe creastă şi am umplut ogrăzile cu ciripitul puilor şi măcăitul bobocilor. Dar, din păcate, bobocii se numără tocmai în toamnă.

Şi au venit căldurile lui Cireşar şi apoi ale lui Cuptor. Dobitoacele îşi zdrelesc nările de ţărâna incendiată, seacă fântânile. Ţăranii din părţile Teleneştilor, dar şi din stepa Bugeacului au început să-şi sacrifice bovinele şi ovinele. Numai caprele se mai caţără prin copaci şi slăvesc frunza verde –gălbuie.

Seara, când se mai potoleşte arşiţa, îmi fac drum spre izvoarele de la Stratan şi constat cu mâhnire că au secat. De când mă ţin minte nu le-am văzut să-şi întrerupă murmurul atât de subit. Nici sălciile nu mai lăcrimează ca altă dată. Toate-s de-a-ndoaselea.  Harnicele furnici numai merg cu bobul în spate şi mor de zăpuşeală şi de tristeţe înainte de a ajunge la muşuroi.

Tabloul acesta l-o fi copleşit şi pe Nicolae Labiş când a mers cu taică-său la vânătoare de capre într-o vară secetoasă, ca şi asta din 2012.

Seceta a ucis orice boare de vânt.

Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.

A rămas cerul fierbinte şi gol.

Ciuturile scot din fântână nămol…

Nimeresc în acelaşi microbuz cu o rudă de a mea, Pintilie Tăbăcaru, bărbat în etate, de 80 de ani. Zice: „Măi nepoate, nu am mai apucat aşa secetă în toată viaţa mea. Grâul l-am pierdut. Am semănat în locul lui păpuşoi. Şi acesta îi pierdut. Poţi să-i torni la rădăcină şi agheasmă, dacă s-a chircit şi a dat în spic, nu-l mai ajută nici bojica.”

Şi, totuşi, dacă mâine-poimâine vine din ceruri agheasma lui Dumnezeu, pe-alocuri porumbul ar mai face mătase şi ştiuleţi. Mare e mila Ta, Doamne…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*