N-am fost la Alba niciodată

Când unii merg la Alba Iulia

Cum merge baba Safta la izvor

Și-n loc să-și spele

Mutra lor zurlie,

Ei spun povești,

Se dau martiri

C-au fost sub ruși

În pușcării

Și cântă grav o poezie

Pe care-au scris-o, cică,

Încarcerați în colivie.

 

Sunt unii ce se jură

Cu spumele la gură

Că l-au avut de frate pe Vieru,

Iar alții îl înjură

Precum c-a lui făptură

Nu merită statui

Ci doar fluierătură…

 

Oricum la Alba Iulia

N-am fost deloc

Din Unul meu Decembrie

Când mama mă născură

Pe vatra Coloniței

Să știu ce e măsura

Și-n locurile sfinte

Să nu port dram de ură…

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*