Ce a murit în noi?

Aceasta este dragostea față de propriul popor, față de cei mai neajutorați dintre noi, exersată de monștrii cu chipuri de om, care lucrează chiar în instituțiile statului! Cum să silești, tu, un copil inocent, să renunțe la ce are mai drag, să-l obligi prin metode barbare, să se rupă de țara lui și de tot ce îl leagă de România?! E mai rău ca și când l-ai vinde, e ca și când ai vâna sclavi pe plantație, iar adopția lui, sigur, nu s-a făcut dezinteresat! Nu plătești mii de euro ca să aduci din colonie un copil împotriva voinței lui, în spatele acestei intenții trebuie să existe altceva, probabil, mulți copii români ajung tranșați pentru prelevare de organe pe piața neagră a mafioților.

Un astfel de „procuror” care brutalizează un copil, umilindu-l, – umilindu-ne, de fapt, pe noi, români! – nu are ce căuta în Procuratură pentru că dezonorează această instituție! Dar nu numai pierderea job-ului este suficientă în acest caz. Violența, mai ales când este practicată de un om al legii și pe un copil!, se pedepsește cu închisoarea! Văzând teribilele scene cu procurorul bătăuș – nici nu mai am puterea să-i rostesc numele! – maltratând un copil, târându-l pe caldarâm impasibil, insensibilă la strigătele lui de ajutor!, mă gândesc dac-am intrat cumva în Evul Mediu… Sau dacă, o parte dintre noi, nu s-ar califica direct să lucreze în lagăre… Căci, în mod sigur, ce mai rămânea de făcut nu era decât ca onorabilul procuror, onorabila!, să-i pună fetiței pistolul la tâmplă! Să o convingă astfel de raiul ce-o așteaptă în Statele Unite…

Cum este posibil însă să avem astfel de Catastrofe Umane în instituțiile cheie ale statului?!… Cum este posibil să angajăm astfel de neprofesioniști, Călăi cu acte în regulă, oameni fără suflet, care, la o adică, nu s-ar da în lături de la nimic?!… În 2015, același DGASPC Dolj, care s-a implicat în răpirea Sorinei, s-a confruntat cu două sinucideri! O adolescentă în vârstă de 14 ani s-a sinucis prin spânzurare din cauza depresiei. Ea a lăsat un bilet de adio din care reieșea că îi era dor de mama socială care o crescuse 11 ani înainte ca DGASPC Dolj să le despartă dintr-o eroare (niște analize medicale ale mamei cu rezultat fals pozitiv pentru o boală contagioasă). Sinuciderea fetei a fost urmată la scurt timp de o altă sinucidere, a unui băiat care a ieșit cu bilet de voie din centrul de plasament și s-a aruncat de la etajul opt al unui bloc în construcție.

Cum este posibil așa ceva?! Ce fel de „experți” sunt acești indivizi, care acționează la comandă, ca roboții și cărora nu le pasă nici chiar de copii?! Cum sunt protejate interesele minorului în România?! (În străinătate, am văzut! Este de ajuns să ne gândim numai la copiii Smicală, trădați, părăsiți de instituțiile statului român!…). Hotărât lucru, dacă scenele groazei nu se filmau, nici măcar n-avem habar de dramele de lângă noi, se mușamaliza totul, ca și în cazul celor două sinucideri. Dar, chiar am fost perfecți, domnilor, care vă jucați cu viața altora?! Chiar nu aveți ce vă reproșa?

Ce a murit în voi dacă nu mai aveți sentimente umane?! Ce a murit în noi când vedem astfel de scene, când călcați pur și simplu copiii-n picioare, ca niște torționari?! Care este diferența dintre voi și infractorii care-și fac singuri dreptate cu pumnii?! Și ce rol are Ambasada SUA în cazul Sorina? În ce bază legală au acționat adoptatorii ca să îi facă pașaport înainte de preluarea ei? Fără prezența fizică, la ambasadă, a copilului nu se eliberează pașaport! Atunci, în ce temei legal a fost eliberat acest pașaport?!