În stabilirea raporturilor de putere, între cei mari, a forței economico-militare, a influenței geo-politice, nu există, evident, principii reale de decizie și acțiune de forma „prietenul prietenului meu” și nici măcar a interesului de acțiune legitimat de logica justificată a acțiunii după principiul „dușmanul dușmanului meu”… Nu există nici măcar ca decizii conjuncturale, ori, poate, cel mult, logistico-punctuale… Al unui „acum” ce devine rapid „cândva” și un „acolo” ce devine „oriunde și (totuși) nicăieri”… Pentru că lucrurile sunt într-o dinamică în care totul se derulează pe nevăzute și, adesea chiar, neintuite căi, și nu doar pentru toți ceilalți, ci și pentru actorii principali, fiind vorba de o filosofie a tablei de șah mondiale definită într-un deloc enigmatic, din perspectiva logicii de acțiune geo-strategică, de schimbarea continuă… În rest, poveștile cu „alianțe”, „coaliții”, „fraternități” între cei mari, cu acțiunile comune pentru a-l sabota pe următorul intrus (de) pe podiumul celor „mari” sunt doar perdele de fum și fumigene, la rândul lor create pentru a masca operațiunile „sub steag fals”, pentru a deruta și desființa, ca intenții de poziționare, pe ceilalți… Iar din această perspectivă, de acțiune și impunere la nivelul puterilor cu adevărat mari, rămâne doar ca o chestiune de timp momentul punerii acelei mari întrebări privind războiul declanșat de Rusia: care a fost esența acelei decizii?… De atunci, dar, nu din perspectivă conjuncturală, ci într-o cadență mult mai scurtă a deciziilor, cel mult dintr-o abordare punctual-logistică… O întrebare ce va viza rolul celuilalt actor din acțiunea specială a Moscovei… Cel ce a acționat, probabil, fie sub steag fals, fie prin intruziune pentru a determina Moscova să ia o decizie ce i se va putea dovedi nefastă, nu pentru statutul ei de forță militară în raport cu Ucraina, ci pentru poziția ca forță și putere militară pe scena celor mari…
În fond, încă de la momentul invaziei declanșate de Moscova a fost ușor intuibilă o posibilă influență din umbră a celui mai interesat actor dornic să vadă Rusia împinsă de pe locul ei din ierarhia marilor puteri… (O ierarhie oricum susceptibil a fi întotdeauna subiectivă, fiind bazată tocmai pe ceea ce se intuiește decât pe raportul de forțe și putere economică afișate de actorii lumii)… Iar recentă demonstrația „de forță” a Chinei, ca defilare militară (deocamdată), vine să așeze cumva piesele unei table de șah devenită tot mai mică pentru poftele și pretențiile jucătorilor… Ba, chiar într-un sens care nu mai lasă loc de interpretări… Desigur, va rămâne pe mai departe o prezumție de speculație… Întotdeauna… Dar, privind „la rece”, nu putem să nu subliniem tocmai beneficiarul real al situației actuale de haos politico-economic și militar: China… Și, poate de aceea, avem și recenta poziționare dură a „unchiului Sam”, care a cerut Uniunii Europene să nu mai cumpere petrol și gaze (în mod tot mai clar, rusești) din China, ba, mai mult, să-și revizuiască afacerile comerciale cu China. Totul sub justificare rațională de a nu mai sprijini (indirect) tocmai mașinăria de război a Moscovei… Dar, ca logică de acțiune, vorbim, de fapt, despre înfrânarea tocmai a unui vulcan ce stă să irumpă..
Un avertisment pe care Statele Unite nu l-ar fi lansat (probabil, pentru că au mai existat „erori de analiză”) dacă nu ar fi avut informațiile necesare pentru a stabili (dacă) și cât a fost mâna Moscovei în luarea deciziei de incursiune militară în Ucraina și cât a… Beijingului?!… Care a profitat poate tocmai de susceptibila încadrare a acțiunilor sale ca prietenă a Rusiei pentru a acționa în propriul interes de impunere… Și care a jucat, în paralel, și cartea prieteniei cu o Europă năucită politic de necunoscuta evoluției sale economice de mâine, punctând, dar fără a juca și cartea amiciției cu „unchiul Sam”, cam aceleași lucruri și în raport cu economia Statelor Unite… De data aceasta, prin inserția și pomparea unei logistici financiaro-economice… Și da, va rămâne de văzut care a fost jocul Beijingului și într-o altă operațiune masivă anterioară!… O operațiune financiaro-bancară specială, care a zdruncinat din temelii economia americană și a infectat-o și pe cea europeană. Și poate că noua direcție de acțiune impusă în Europa de UE va fi dată de mutarea acțiunii tocmai pe prietena dușmanului actual al Uniunii.. În fond, o dinamică a unui „a fi” devenit rapid „a fost”, ce va caracteriza tot mai mult jocurile, pozițiile, atitudinile și chiar intențiile geo-strategice (tot mai egocentriste) ale marilor puteri de mâine…
