O echipă de cercetători din cadrul Muzeului Județean Botoșani și Universității „Friedrich Alexander” din Erlangen-Nürnberg, Germania, desfășoară o campanie arheologică de amploare în comuna Văculești, județul Botoșani. Prin scanarea geofizică a terenului, specialiștii identifică structurile așezărilor cucuteniene, iar rezultatele preliminare sunt promițătoare. În paralel, studenții implicați în proiect colectează materiale de la suprafață pentru a cartografia zonele afectate de activitățile agricole, spre a propune săpături arheologice de salvare, pentru aceste situri prețioase. Această inițiativă contribuie la protejarea și înțelegerea patrimoniului arheologic al regiunii, oferind o perspectivă nouă asupra uneia dintre cele mai fascinante culturi preistorice din Europa, Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia. Declarată a fi cea mai veche civilizație din Europa, datând din perioada 5800-3200 î.Hr. (acum 7.800 de ani), și-a primit numele după satul cu același nume din apropierea Iașiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni precede cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei.
Pe teritoriul României, cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia și se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat și variat pictată. Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni. Poate aceasta să explice și prezența pe această ceramică a unor simboluri spirituale străvechi (Yin și Yang, svastică, cruce) apărute prima dată în Europa în cadrul vechilor culturi danubiano-pontice (Cucuteni și Turdaş) si apoi la distanță de mii de ani și kilometri în Asia; asta pe lângă ipoteza inconștientului colectiv a lui Carl Jung. Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală (timpul ca „autostradă” a existenței (din acest motiv Calea Lactee mai este numită și Calea Robilor) și „roata” care ne aduce în „punctul mort” (la sfârșitul timpului și începutul unuia nou), cu numeroase variante și combinații. S-au găsit și figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice.
Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari, cu vetre interioare, cu traiul „la comun”. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut, olărit, confecționare de unelte. În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare să fie susținut și de lipsa necropolelor. Această apropiere de strămoși se crede că facilita comunicarea cu cei decedați, sufletele acestora venind în vis și oferind sfaturi pentru viitor. Mai târziu această credința a condus la mumificarea morților (Egipt), iar mai apoi la apariția moaștelor (religia creștină). Existența trupului, sau a unei părticele din acesta, lega sufletul de pământ și nu îl lăsa să „zboare” către o nouă reîncarnare. Specialiștii vorbesc și despre un cult al zeiței-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe descoperite (pentru susținerea fertilității și mărirea grupului social (natalitate), fie el familie, trib, neam, țară, etc.). Spre a răzbi în mediul nepropice era stringent necesar ca oamenii să fie cât mai mulți. Populația Cucuteni practica și diferite culte solare evidențiate mai ales prin pictură (soarele dădea scânteie vieții; putea să încălzească, dar să și ardă). Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații în funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor. (G.V.G.)
