Operă a arhitectului Octav Doicescu și a sculptorului Constantin Baraschi, „Kilometrul O” n-a avut o existență tihnită. Cum n-a avut nici România Mare, pe care de altfel o și „parabolizează”. Ocupanții bolșevici i-au asigurat un destin tragic, în stilul lor asiatic. Amplasat în coasta bisericii Sf. Gheorghe Nou – unde a fost prohodit M. Eminescu în iunie 1889, înainte de a fi dus la Bellu – s-a întâmplat, printr-o minune (?), ca acest măreț simbol să nu fie distrus nici prin acoperirea lui cu pământ, și nici cu indolența noastră românească. Avea, pentru ocupanții kremlinezi, o hibă de neiertat: pe peretele interior al acestui bazin cu mozaic erau gravate orașele reprezentative ale României Mari, iar între „brațele” „rozei vânturilor” – arcuite numele provinciilor noastre istorice Ardeal, Banat, Basarabia (cu Chișinău, Cetatea Albă și Hotinu), Bucovina (cu Cernăuți), Dobrogea (cu Bazargic și Silistra), Moldova, Muntenia, Oltenia.
Nu mai intrăm în avatarurile perioadei când România a fost găbjită de „frații” bolșevico-ruso-ucraineano-sioniști. Mai ales că și o parte din biserica noastră a cam ținut în față îngerul, iar în spate – pe naiba (ca și astăzi!)… La mijloc fiind vorba, vezi Doamne, de „chipul cioplit”, incompatibil cu… vopseaua roșie.
S-a întâmplat minunea, așadar, ca, în anul 1992, „Kilometrul 0” să fie recondiționat, atât cât s-a putut, și scos la o lumină nouă. Speram unii dintre noi atunci… Se cuvine adăogat faptul că la realcătuirea monumentului a contribuit și sculptorul Ioan Bolborea. Bref. De atunci, timpul necruțător, care roade din tot și din toate, n-a iertat nici Km 0. Deopotrivă cu el, a lucrat spornic și dezinteresul și răutățile cârmacilor care au păstorit și păstoresc Capitala țării. Inclusiv „Km 0” al României. Actualul primar al Bucureștiului nu cred să fi trecut vreodată, în cei circa cinci ani de ocârmuire a Capitalei, pe la „Km 0”, la fel cum nu a ajuns nici o dată, pesemne, nici în fața Palatului Voievodal de la Curtea Veche. Sunt, între altele, două repere ale identității Bucureștiului lăsate de izbeliște, pur și simplu. Și nu numai. Acest personaj absolut rătăcit prin București și prin timp ar fi o calamitate pentru țară dacă ar ajunge la Cotroceni. La fel cum ar învineți și mai rău România G.S., matrioșca mânuită de Moscova, cea care nu crede nici în lacrimi, nici în Dumnezeu.
Ce se va întâmpla cu „Km 0”? Va fi mutat la Cotroceni, precum a fost plimbată prin București, decenii la rând, „Lupoaica” romană? Tot ce este posibil, câtă vreme pe Biserica noastră o doare în cruce de demnitatea și fața normală a României… Să mire pe cineva că nu există nici un indicator, nici o semnalizare a existenței „Km 0”? Chiar așa, de ce să fie? Poate că și România, în curând, va beneficia de același „tratament”…
