Viața pastorală și fenomenul transhumanței valahilor gorali i-a fascinat pe scriitorii romantici polonezi. Acești „highlanders” gorali cu stilul lor de viață cutumiar și originar au fascinat generații de polonezi, un motiv în plus de a intra în literatură, devenind personaje de excepție și modelatoare pentru publicul larg. Originalitatea și originaritatea unei vieți montane și îndrăznețe a inspirat funciar literatura poloneză. Astfel în plin romantism literar a apărut o piesă de teatru despre viața goralilor, acest popor de păstori montani, care s-a bucurat de un succes răsunător în epocă și a devenit clasică. Józef Korzeniowski s-a născut pe 19 martie 1797 la Brody și a murit exilat pe 17 septembrie 1863 la Dresda. A fost tata marelui prozator polonezo-britanic Joseph Conrad. Subliniez că Korzeniowski a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg polonez remarcabil și care este considerat astăzi un clasic al literaturii poloneze. Este evaluat a fi principalul creator al dramei romantice poloneze și, de asemenea, cel mai remarcabil reprezentant al romanului din curentul cultural „Biedermeier”, precum și un maestru al narațiunii. Precursor al realismului social și al romanului psihologic, părintele nuvelelor pozitiviste și inițiatorul panoramei sociale a lui Balzac în literatura poloneză. Unele dintre lucrările sale scurte poartă amprenta romantismului, unde elementele de groază și nebunie sunt subordonate învățăturii morale în spiritul catolic. Este plasat alături de cel mai mare dramaturg polonez Aleksander Fredro, ca cel mai remarcabil scriitor de comedie al epocii romantice. El a contribuit și la crearea așa-zisului stil „comedia de personaje”.
Din secolul al XX-lea autorul a fost aproape complet uitat și, potrivit lui J. Stempowski, citit doar de un grup restrâns de cercetători. Interesant este faptul că scriitorul a studiat două clase de liceu la Cernăuți în capitala Bucovinei ocupate de austrieci. A fost influențat în special de profesorul său de retorică și poezie, Alojzy Osiński. Până în 1820 a fost tutorele poetului Zygmunt Krasiński. După câțiva ani de ședere la Varșovia, în 1823 s-a întors la Krzemieniec, unde a devenit profesor de liceu. Din 1829 a fost membru al Societății Prietenilor Științei, iar între anii 1833–1838 a activat ca lector de filologie clasică la Universitatea din Kiev. Menționez că în anii 1838–1846 a fost director al gimnaziului din Harkov. Din 1846 a locuit la Varșovia și din 1848 a slujit ca inspector ca membru al Consiliului Educației. A fost unul dintre fondatorii Școlii Principale, precum și autorul unor articole pentru Enciclopedia Universală Orgelbrand, în 28 de volume , publicată în anii 1859–1868 (numele său a fost menționat în primul volum din 1859 pe lista creatorilor conținutului acestei enciclopedii).
În 1863 a plecat la Dresda, din cauza răscoalei poloneze contra rușilor. Încă din timpul vieții sale, publicarea dramei despre huțuli – „Karpacki górale” (Muntenii din Carpați) a fost considerat punctul culminant al operei scriitorului. Amplasată pe un fundal etnografic și social specific, lucrarea a fost creată pe linia unei fascinații romantice pentru eroii populari, locuitorii munților și pădurilor care fac dreptate, se răzvrătesc împotriva nedreptății umane, reprezentând un ideal abordat în lucrări precum „Rob Roy” de Walter Scott și, mai ales, „Hoții” de Friedrich Schiller. Drama a fost scrisă la Harkov după presupusa vizită a autorului în Carpații Păduroși, unde a fost inspirat de un eveniment real, adică uciderea unui vânător de către un tânăr mocan într-un act de răzbunare, cu toate acestea, potrivit lui Wiktor Hahn, intriga operei este complet fictivă. Alți analiști literari consideră că este prezentat un fapt real din epocă. Lucrarea intitulată în engleză „Carpathian Highlanders”, al cărei titlu alternativ – „Munteanul din Carpați” a fost dat de publicația „Rekrut”, operă finalizată în 1840. Lucrarea a fost interpretată pentru prima dată pe o scenă publică, pe 2 iunie 1844 la Liov, iar textul a fost analizat și apreciat pentru detaliile legate de cultura germană. Criticul literar Karol Szajnocha a publicat o recenzie pozitivă a performanței în „Gazeta Lwowska” în acea perioadă a renașterii culturale poloneze. După Henryk Galle, drama „Karpacki górale – Munteanul din Carpați” se aseamănă în unele teme cu „Hoții” lui Friedrich Schiller și este o operă de mare valoare artistică, fiind considerată una dintre cele mai mari realizări ale scriitorului, alături de lucrările „Żydzi” (Evreii) și „Panna żątka” (Femeia căsătorită). Drama a fost tradusă în limbile rusă și cehă, traducere realizată de Jakub Rydvan, intitulată „Zbojník” și de Jaroslav Simonides intitulată „Karpatští Horalé”. O ediție critică a textului dramei a fost publicată mai târziu în perioada interbelică, sub redacția lui Wiktor Hahn în 1928, în seria Bibliotecii Naționale, fiind exegeza fundamentală a principalei opere a lui Józef Korzeniowski. Aceasta se află în biblioteca Universității din Cracovia. Mai mult în 1915 s-a realizat și un film artistic în registru mut pe tema piesei de teatru. Regizorul filmului a fost Aleksander Hertz și s-a bucurat de succes în epocă.
Józef Korzeniowski care a trăit între anii 1815-1872 ocupă o poziție importantă, deși oarecum trecută cu vederea, în literatura romantică poloneză. Deși mai puțin celebrat decât fiul său, Korzeniowski a lăsat o operă remarcabilă, în principal poezie și dramă, care reflectă atât tendințele romantice, cât și pe cele realiste ale timpului său. Piesele sale se ocupă de teme legate de identitatea națională, nedreptatea socială și situația oamenilor de rând, inspirându-se frecvent din peisajele și tradițiile populare ale Munților Carpați, populați de gorali. „Karpaccy Górale” (Munteanul din Carpați) este o dramă în trei acte publicată în anul 1840, și care se remarcă ca un exemplu puternic al angajamentului său artistic față de dinamica culturală și politica singulară a regiunii. Această piesă depășește o simplă poveste. Este o operă complexă care reflectă tensiunile sociale ale Poloniei împărțite din secolul al XIX-lea, între Rusia și Austria, concentrându-se asupra poporului huțul opresat și asupra luptei acestuia împotriva realităților dure ale dominației austriece, precum și o expunere a conflictelor interne care oglindeau situația politică mai amplă din Polonia acelei epoci. Stilul dramatic al lui Korzeniowski combină idealurile romantice cu o abordare realistă în curs de dezvoltare, folosind cântecele populare și portrete realiste ale vieții huțule sau „gorale”, pentru a spori impactul narațiunii. Contextul istoric și geografic este cuprins în Carpații Păduroși, partea estică, adică în Galiția, aflată sub stăpânirea habsburgilor. Pentru a aprecia pe deplin „Goralul din Carpați” sau într-o traducere minuțioasă „Munteanul din Carpați”, prefer o înțelegere aprofundată a contextului istoric al momentului care este esențial. Trama acțiunii este plasată în Galiția, o regiune din sud-estul Poloniei aflată sub dominația austriacă a Habsburgilor pe durata vieții lui Korzeniowski. Galiția era o regiune cu o diversitate etnică și culturală semnificativă, cu polonezi, ucraineni și valahi gorali coexistând, adesea în condiții tensionate. Această diversitate, alături de prezența generală austriacă, a modelat puternic atmosfera socio-politică a vremii. Piesa se concentrează în mod specific asupra poporului huțul, un grup etnic distinct care locuiește în Munții Carpați. Huțulii sunt un amestec etnic slavo-român distinct și erau cunoscuți pentru independența lor, tradițiile populare puternice, precum și pentru legătura profundă cu teritoriul montan. Această identitate culturală unică era adesea în conflict direct cu administrația austriacă prevalentă și cu încercările acesteia de asimilare. Drama „Munteanul din Carpați” a fost inspirată totuși din evenimente reale care au avut loc în orașul Żabie (azi Werchowyna), precum și din motivele nedreptății populare, unde tânărul goral Antoś Rewizorczuk, după ce și-a ucis inamicul personal, Prokop, a devenit apoi strâns cu ușa un proscris urmărit de autoritățile austriece. Mama lui moare de disperare, iar logodnica lui este ucisă de tutorele ei. Subiectul piesei este abordat literar în stilul tragediei grecești.
Practicile de recrutare militare austriece, precum și nedreptățile sociale flagrante cu care se confruntau goralii formează fundalul multor conflicte centrale ale piesei. Integrarea cântecelor populare pastorale în dialogul și narațiunea piesei evidențiază importanța culturii lor, subliniind rezistența și reziliența acestora în fața opresiunii. Aceste cântece nu sunt simple elemente decorative, ele contribuind semnificativ la tonul emoțional și la dezvoltarea tematică. Alegerea cântecelor și modul în care sunt integrate sunt indicatoare ale intenției lui Korzeniowski de a-i prezenta pe huțulii în mod autentic, atât ca indivizi, cât și ca un format colectiv care întruchipează un spirit de sfidare și curaj în fața regimului politic opresor. „Munteanul din Carpați” achiesează mai multe teme subsidiare. Cea mai importantă este lupta pentru identitatea națională pe fundalul dominației străine.
Personajele piesei se luptă cu propriul sentiment de apartenență în mijlocul presiunilor dominației externe. Această temă este complicată în continuare de conflictele interne din comunitatea huțulă, dezvăluind natura pluralistă a identității naționale sub presiunea politico-militară și economică. Motivul opresiunii și al rezistenței este omniprezent în piesă, fiind o caracteristică a acesteia, un laitmotiv. Sistemul de recrutare militară austriac, prezentat cu un realism dur, reprezintă o amenințare externă semnificativă asupra libertății goralilor. La fel și în partea „românească” a Bucovinei, unde colegii lui Cipirian Porumbescu erau recrutați la oaste. Răspunsurile personajelor la această opresiune variază de la o sfidare discretă până la o rebeliune deschisă, reflectând diversele modalități prin care indivizii se descurcă în fața adversității. Piesa explorează teme legate de dragoste, familie și dreptate în limitele acestui mediu aspru, aproape ostil. Subiectul romantic dintre Antoś și Prakseda, deși emoționant, servește ca o contrapondere al conflictelor politice mai largi. Relația lor subliniază fragilitatea fericirii personale pe fundalul agitației sociale. Sfârșitul piesei, deși tragic, nu se ferește de expunerea ambiguităților morale complexe din conflictul central. Antoś, protagonistul central al piesei, este un personaj complicat și complex. El întruchipează atât puterea, cât și vulnerabilitatea poporului huțul. Idealismul său inițial se ciocnește cu realitățile dure ale situației sale, obligându-l să facă alegeri dificile care, în cele din urmă, îi definesc arcul narativ. Pare un Iancu dn Apuseni. Antoś reprezintă spiritul rezistenței, dar evidențiază și potențialul atât al eșecului individual, cât și al celui colectiv. Celelalte personaje importante contribuie la bogăția tematică a piesei. Prakseda, iubita lui Antoś, este un simbol al speranței și al rezistenței morale. Devotamentul său neclintit față de Antoś, în ciuda pericolelor cu care se confruntă, subliniază puterea durabilă a conexiunii umane în mijlocul greutăților. Personajele opuse, cum ar fi Prokop, crud și oportunist, servesc la evidențierea nedreptăților sociale care alimentează conflictul central. Portretizările nuanțate ale acestor personaje contribuie la tensiunea dramatică și la profunzimea emoțională a piesei. Personajele secundare, inclusiv mama lui Antoś, Marta, nu sunt simple personaje secundare. Ele reprezintă comunitatea gorală mai largă și suferința colectivă a acesteia sub opresiunea austriacă. Reacțiile lor la situația lui Antoś dezvăluie costul emoțional al violenței politice și al nedreptății sociale. „Munteanul din Carpați”, în ciuda sfârșitului tragic al dramei are o semnificație în durata lungă a istoriei. Oferă un portret captivant și comprehensiv al unui anumit timp și loc, dezvăluind realitățile sociale și politice complexe cu care s-a confruntat poporul goralilor sub dominația austriacă. Utilizarea cu măestrie a mijloacelor literare de către Korzeniowski, în special integrarea cântecelor populare și prezentarea realistă a personajelor, face din această piesă un exemplu important al îmbinării stilurilor romantice și realiste în literatura poloneză. Ester o piesă de rezistență a dramaturgiei poloneze. Piesa servește ca o acuzație puternică împotirva exploatării și ocupației străine, precum și o mărturie a rezilienței spiritului uman. Este un exemplu care evidențiază caracterul liber al valahilor gorali. Relevanța de durată a piesei izvorăște din explorarea atemporală a temelor fundamentale ale identității, justiției și a costului uman în comunitatea muntenilor gorali. Piesa de teatru reprezintă și un document istoric valoros care oferă informații despre experiențele grupurilor marginalizate, pastorale și tradiționale sub regimurile opresive, oferind totodată o narațiune captivantă care rezonează cu publicul chiar și astăzi. Cercetări suplimentare asupra climatului socio-politic al Galiției din secolul al XIX-lea, precum și o analiză comparativă detaliată cu alte opere ale dramei romantice și realiste poloneze, ar putea aduce în continuare semnificația literară și istorică a „Munteanul din Carpați” de Korzeniowski, ce reprezintă un tablou demografic și sociologic al valahilor gorali. Și azi piesa se joacă cu succes pe marile scene de teatru ale Poloniei.
Lasă un răspuns