La Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva (jud. Hunedoara), mai exact la Palatul Magna Curia, în Sala tezaurului, este expusă o mică piesă misterioasă, dedicată iubirii. Este vorba despre un inel din aur cu gemă descoperit la Micia romană și trecut drept patrimoniu. Inelul este un artefact atipic, care nu seamănă cu nici un inel cu formă rotundă „clasic”, așa cum suntem noi obișnuiți. El are mai degrabă forma unei piulițe, cu nouă laturi, care are îl are gravat în piatra cărămizie pe zeul Amor (culoarea sângelui, magnetismul fierului), poznașul Cupidon. Nouă laturi la care se adaugă imaginea zeului iubirii aduce cea de a zecea latură, IO. Descoperit de arheologi în noiembrie 1974 în situl roman de la Micia (azi Vețel, în județul Hunedoara), inelul era singurul obiect recuperat dintr-un mic sarcofag de andezit roșu de Măgura Uroiului, aflat într-un mormânt de cărămidă, în care se mai mai aflau un ulcior, patru opaițe și câteva cuie. Imaginea care ne intrigă este aceea a unui Cupidon grăsuț care este schițat stângaci pe o gemă (piatră prețioasă) de jaspis roșu, provenit probabil dintr-o sursă locală. De altfel, se bănuiește că inelul face parte din producția autohtonă a vremii de bijuterii și pietre gravate și este datată în secolele II – III d.Hr.. Eros este declarat zeul iubirii, dorinței carnale și sexului în mitologia greacă. Inițial o divinitate primordială, Eros (Cupidon) este descris ulterior ca fiind unul dintre copiii Afroditei și ai lui Ares.
Eros este reprezentat fie ca bebeluș, în compania mamei sale, fie ca adult, sub forma unui tânăr chipeș. În ambele cazuri este înaripat, și poartă arcul și săgețile sale caracteristice, pe care le folosește pentru a-i face atât pe muritori, cât și pe zei să se îndrăgostească. Rolul său în mituri este în cea mai mare parte complementar; el apare adesea în prezența Afroditei și a celorlalți zei ai iubirii, și acționează adesea ca un catalizator amoros, dar nu are o mitologie extinsă proprie; cea mai mare excepție este mitul lui „Eros și Psyche”, povestea despre cum și-a întâlnit soția. Eros, sub forma echivalentului său roman, Cupidon, a rămas popular în Evul Mediu și în Renaștere. Iconografia și rolul său au influențat reprezentarea lui Cupidon, în concordanță cu tradiția creștină. Această iterație a devenit și un simbol major al Zilei Îndrăgostiților. Grecul ἔρως (eros), însemnând „vrere”, „dorință”, vine de la ἔραμαι (a dori, a iubi), termen cu etimologie incertă. Lingvistul olandez R.S.P.Beekes a sugerat o posibilă origine pre-greacă, ceea ce este foarte bine.
Micia – locația descoperiri – a fost o importantă așezare romană, dezvoltată în jurul marelui castru. Astăzi ruinele așezării se află pe teritoriul satului Vețel din județul Hunedoara. Deși avea numai statut rural (pagus), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonală, edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de piatră). Situl se află pe malul stâng al Mureșului, în dreptul termocentralei de la Mintia. „Inelul descoperit la Micia, cu veriga de formă nonagonală, are încastrat în chatonul sudat o gemă circulară din jaspis roşu, provenit cel mai probabil dintr-o sursă locală. Pe suprafaţa plană a pietrei a fost gravat schematic Amor întors spre stânga, cu aripioare şi ţinând în mâini atribute greu de identificat (o torţă orientată în jos sau un pedum într-o mână, iar în cealaltă nu este exclus să fie un fluture redat extrem de stângaci). Sub picioare este marcată linia pământului. Piesa face parte, cel mai probabil, din producţia locală de bijuterii şi pietre gravate şi este datată în secolele II-III p. Chr”, ne completează cunoștiințele Oana Tutilă, de la Muzeul din Deva. Prin specificitatea sa, creat ca un inel de legământ, cu mai multe laturi, precum elementul „octagon” aflat pe meterezele Monumentului de la AdamClisi, inelul din aur cu gemă de la Micia (jud. Hunedoara), cel ce are o reprezentare a poznașului Cupidon ce ne săgetează pe neașteptate, este parte a legendelor lumii din care o latură este dedicată iubirii adevărate… (G.V.G.)
Lasă un răspuns