Să ai un summit organizat și, mai ales, „vestit” de către Kiev, ca un convocator de urgență a membrelor UE, fără a da măcar întâietate Bruxelles -ului în anunțarea unor asemenea întâlniri, denotă că Europa a fost, nu doar slăbită, ci pusă deja în genunchi în fața Ucraina… Mai ales, a Ucrainei de mâine… Și poate fi semnalul că, în curând, vom asista la mult așteptata reformare a actualei UE, dar nu pe linia cerințelor de astăzi ale statelor membre, ci, probabil, ca o uniune europeană „nouă” sub formula UE-UV… O „uniune” în care Ucraina de Vest să impună ea, poate nici măcar „de la egal la egal” cu Bruxellesul, noile condiții economice, de producție, de desfacere și livrare a mărfurilor și serviciilor pe piețele europene. Cu un nou „aquis” în care cantitățile, producțiile, normele și, mai ales, limitele impuse membrelor UE la nivelul propriilor producții de mărfuri (și nu doar ale cantitățile permise la export de întâiul „aquis”) să fie decise de către Kiev. Inclusiv din perspectiva importului de către statele Uniunii a producțiilor agro-industriale ucrainiene, prin liniile de infrastructură impuse și „siguranțate” de către Bruxelles pentru miile de tone de mărfuri ale Kievului ce vor sufoca posibilitățile de producție și punere pe piețele europene a mărfurilor țărilor membre… Mai ales că aceste coridoare au fost trasate, verificate și puse în funcțiune sub pretextul sprijinirii Kievului în timpul războiului… De fapt, va mai rămâne doar gestionarea, ca un soi de nou capitol-impunere de la Bruxelles, a managementului acceptului statelor membre… Care a fost și el conturat, nu ca posibilitate a zilei de mâine, ci, aproape, chiar premiză a zilei de mâine în noua UE (UV)…
Sigur, doar anunțul Kievului de organizare a unui summit european (care, de drept, trebuia să aibă loc doar într-o țară UE) putea fi trecut cu vederea… Putea fi considerată o altă mojicie a unui Zelenski forțând prelungirea „stagiunii” sale la Kiev și pe podiumul tot mai jalnic scârțâind al Uniunii Europene… Acolo unde, oricine altcineva își va rupe piciorul (nu neapărat pentru succesul reprezentațiilor de mâine ale UE-UV) dar nu Ucraina… Pentru că „fractura” va fi una colectivă, a statelor membre, dacă acestea vor înghiți și acest început de translatare a prerogativelor lor (și nu strict ale Bruxelles -ului) către Kiev, prin acceptarea unor „summit” -uri tot mai des organizate în afara UE… Problema este că, deja, încă actuala UE, prin clica pro ucraineană de la Bruxelles, dar și din multe state membre, a început practic să furnizeze structurile de zdrobire a actualei UE, prin livrarea unui miliard de euro către Ucraina din sărăcia statelor UE (dacă nu sărăcia de azi, precis pauperizarea „în familia” tot mai puțin europeană de mâine)…
Un miliard de euro care, înainte de a fi „din activele rusești înghețate”, era al statelor europene. Singurele în măsură să decidă dacă vor să „dezghețe” aceste fonduri din activele rusești din Europa și să riște și ele sancțiuni ale Moscovei, în viitorul apropiat, când Rusia, singură sau prin BRICS, va fi tratată din nou cu respect de Europa… Cu respect și, poate, cu teamă… Sigur, Bruxelles -ul va găsi o justificare în fața unui, nu doar „posibil”, ci și, cât de curând, tribunal judecând acțiunile clicii bruxeleze… Deloc bizar, formula de motivare va fi aceea a contrabalansării tarifelor vamale ale „unchiului Sam”, prin creșterea solidității monedei euro prin aducerea Ucrainei la masa statelor ce se raportează la moneda europeană…
Și poate că aceasta este și miza pentru care UE înghite obrăzniciile lui Zelenski… Tupeul și condițiile acestuia… Poate că acesta este motivul pentru care UE a livrat Ucrainei deja peste șase miliarde de euro… Cu o țintă finală de peste 18 miliarde, care vor face din Ucraina o forță în Europa. Mai ales dacă banca sa centrală va decide trecerea de la moneda americană ca referință la euro… Dacă va renunța în managementul său bancar la raportarea la un regim de curs de schimb care utilizează dolarul, reproiectându-și moneda folosită ca instrument de măsurare a intervențiilor valutare spre euro. Și nu va fi doar o îndepărtare a Ucrainei de dolarul american, prin raportarea monedei sale naționale, „grivna” (devenită moneda națională în 1996 în locul „cuponului”, o unitate monetară „temporară” folosită după ce Ucraina a părăsit Uniunea Sovietică), ci, poate, apoi, chiar o adoptare a euro ca monedă „națională” (cel puțin în Ucraina de Vest), ca mișcare a unei părți a „elitei” financiare globale de a reduce și chiar disipa puterea dolarului ca monedă de rezervă.
Lasă un răspuns