Bisericile fortificate din Transilvania sunt unice în Europa, în regiunea istorică fiind peste 150 de astfel de edificii. Dintre aceste șapte sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: cel de la Biertan (județul Sibiu), la Prejmer și Viscri (județul Brașov), la Câlnic (județul Alba), la Saschiz (județul Mureș), la Dârjiu (județul Harghita) și la Valea Viilor (județul Sibiu). În zona Unterwald, fâșia dintre Orăștie și Sibiu, între râul Mureș și munții Carpați, există doar două cetăți deosebite, prin faptul că nu sunt biserici fortificate, ci cetăți ridicate de greavii locali. „Greav” este un termen folosit din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea pentru desemnarea unei persoane care a fost aleasă din rândul coloniștilor sași ca reprezentant al lor, cu atribuții de judecător special în disputele majore ale comunității, alături de judele sătesc. Spre deosebire de majoritatea sașilor, greavii erau militari de carieră. Greavii erau membri ai așa-numitei mici nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. Cetățile greavilor de la Câlnic/Kelling și Gârbova/Urwegen și care nu aveau legătură cu modelul bisercile fortificate, ambele, au fost construite în sec. XIII. Despre Cetatea Cîlnic, am mai scris, aceasta fiind cunoscută. Comparativ, deși este situată în apropiere de cetatea din Câlnic, Gârbova nu este asaltată de turiști. E și un avantaj în asta. În ciuda renumelui de care se bucură comuna la nivel local și mai mult în comunitatea săsească, turistic este încă o așezare nedescoperită. Renovarea cetății se vrea a fi un prim pas pentru ca locul să intre în circuitele turistice existente.
„Cetatea Greavilor” din Gârbova a fost construită în centrul localității de către greavul Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic. În secolul al XV-lea cetatea a intrat în proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată și a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit și „turnul slăninilor”. Intrarea în fortificaţie se face doar printr-un tunel aflat sub turnul de poartă. De la sfârșitul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, cetatea a suferit mai multe pierderi, dar a fost refăcută de localnici, împreună cu biserica alăturată, apoi din nou asediată și refăcută iar. În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați spre aceasta, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului.
Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de o oaste turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul „războiului de independență a lui Rákóczi” cunoscut și sub numele de „răscoala curuților” din anul 1703. Peste nivelurile acoperite cu bolţi ale turnului s-a construit în 1879 platforma clopotelor, iar acoperişul iniţial a fost înlocuit cu actualul acoperiş ascuţit, flancat de patru turnuleţe de colţ. Din turn, priveliștea asupra satului și dealurilor este frumoasă. La intrare în Cetate, înainte să urci în „Turnul Slăninilor”, stau drept dovadă câteva imagini realizate în 1980, în care se poate observa procedura folosită în acea perioadă. „Fiecare om venea de acasă cu cuțitul, ștampila și o cârpă pentru învelit slănina. Urca în turn, tăia slănina și punea ștampila pe tăietura proaspătă, pentru ca fiecare să știe fiecare cât a mai rămas, o împacheta și mergea acasă”, povesteaște unul dintre săteni. De fapt, sătenii le păstrau în turn ca provizii în caz de asediu. Astfel, pe lângă slănină, mai erau adăpostite și alimente de bază, precum grâne, fructe, legume, zarzavaturi, dar și vin, pentru ca apărătorii cetății să poată rezista unor asedii mai lungi. Din păcate, numărul redus de etnici sași care mai populează localitatea face ca turnul să fie destul de gol, iar deocamdată la Gârbova, în Turnul Slăninilor mai este doar o slănină. Dar călătorul poate vedea un mic muzeu etnografic, unde sunt expuse costume tradiționale și unelte gospodărești tipice sașilor.
