Și dacă scopul tarifelor vamale decise de Trump este cu totul altul?… Nu atât să stoarcă Uniunea Europeană de banii pe care oricum nu-i prea mai are, cât, mai ales, să forțeze UE să se îndrepte, sub premiza căutării de aliați, contra tarifelor americane spre „noi” structuri economice (eventual și juridice) similare… Pentru că, dacă UE și-a asumat un apel deloc discret către Beijing, sub pretextul împlinirii a unei jumătăți de secol de relații CE(UE)-China, pentru a face front comun taxelor vamale americane, pe cine ar mai surprinde o tentativă similară și către… BRICS?! Mai ales că acolo se construiește un pol care, dincolo de a-i deveni, nu doar egal în puterea lui economică, fiscală, financiară (dar și ca resurse disponibile prin țările membre), ar putea deveni, oricând, și noua „uniune” de mâine… Următorul „mare imperiu”, nu?!… Care să absoarbă, fiind puțin probabil ca BRICS să devină el parte a UE, părți, dacă nu integral, din configurația economică, financiară și de resurse ale Europei…. Și vor fi de ajuns doar câteva țări actuale membre UE pentru a se alia BRICS -ului, cu perspective fiscal-financiare de netăgăduit într-o structură care va face orice să rămână, cât mai mult timp, competitivă, din toate punctele de vedere, cu UE, inclusiv prin politicile monetare, ratele de îndatorare acceptate, dar și împrumuturile către țările „blocului” la dobânzi semnificativ mai mici decât cele din Europa, pentru ca UE să se trezească ea în următorul „mare imperiu” economic de mâine. Poate și următorul mare imperiu de națiuni cu adevărat rămase suverane în deciziile lor…
Și nu ar fi deloc surprinzător ca Trump să facă, prin politicile sale tarifare, chiar jocul BRICS -ului… Și doar parțial și pe cel al Rusiei, cum va fi negreșit acuzat… Pentru că, prin BRICS (și nu prin Rusia sau China, luate chiar și împreună!), Statele Unite vor zdrobi competivitatea UE în lume… Prin disoluția ei prin statele europene ce vor fi momite să se îndrepte către BRICS… La început, fie și într-o aderare parțială la BRICS, chiar în paralel rămâneri în UE sub un statut de drepturi drastic revizuit de către Bruxelles… În acest „tablou” ar trebui privită, de altfel, și sugestia lui Trump către Budapesta de a analiza oportunitatea unei eventuale ieșiri a Ungariei din UE…
În fond, este un scenariu, nu doar posibil, ci oricând posibil… Pentru că firmele, companiile, multinaționale din Europa nu vor rămâne „la nesfârșit” în zdrobitorul de bani și de resurse al Bruxelles -ului, ci se vor refugia, fiscal, financiar, și chiar ca valorificare a resurselor și materiilor lor prime, în alte „locuri”. Și, fie se vor închide în ele și vor invoca protecționismul național pentru a negocia direct cu „unchiul Sam”, fie vor invoca modelul de „neutralitate tarifară” a Elveției, pus pe masa Bruxelles -ului (dar nu pentru a primi acceptul UE), neutralitate invocând scutirea de orice fel de tarife vamale și pe care Trump probabil o va accepta și din partea oricărui alt stat membru al UE. Eventual condiționată doar de livrarea „la pachet”, dimpreună cu neutralitatea în și față de războiul în care Bruxelles -ul a împins (și nu doar economic) Europa. Pentru că mișcarea Elveției de a invoca un drept de speță din neutralitatea ei militară consacrată și ca neutralitate în contextul războiului tarifar al Statelor Unite (în principal cu Europa, restul țărilor lumii afectate fiind doar părți, conștiente ori nu, ale unei manipulări) ar putea fi invocat și de către alte state. Desigur, sub condiționarea informării Bruxelles -ului și față de intenția (asumată) de retragere a procentelor lor de drept din fondurilor europene deturnate de UE, inclusiv din fondurile de coeziune, de dezvoltare a membrelor rămase în urmă (economic, dar și ca formă de protecție socială a cetățenilor) către războiul din Ucraina. Iar prăbușirea pactului de înarmare a Europei, o militarizare motivată de stimularea motoarelor economice europene, este un semnal mult prea evident. Și atât de aproape urmat de Elveția care și-a rezervat dreptul la o neutralitate extinsă, și militar, și economic și, probabil, și financiar, inclusiv ca premiză a reîntoarcerii la statutul care a definit-o în lume…
