Meteoriţii care au căzut în România la Tuzla, Şopot şi Tăuţi…

În România au fost găsiţi în ultimii 1670 de ani zece meteoriţi căzuţi din spaţiu, cunoscuți în literatura de specialitate. Lista începe cu anul 1852 la Mădăraşul de Câmpie în judeţul Mureş şi se termină cu anul 2008, când a fost descoperit meteoritul de la Pleşcoi, în judeţul Buzău. Din punct de vedere ştiinţific, meteoriţii sunt obiecte de provenienţă extraterestră ajunse pe suprafaţa Pământului ca urmare a arderii incomplete în atmosferă a meteoroizilor. Aceste obiecte intră în atmosferă cu viteze între 11 şi 72 km/secundă. Doar cei care ajung la sol se numesc meteoriţi. Majoritatea sunt de mărimea unui bob de nisip şi ard total în atmosferă. Meteorii cu masa între câteva zeci de kilograme şi 5 tone pot ajunge până la sol, dar pierd între 70% şi 90% din masă iniţială prin arderea şi topirea în atmosferă. De data aceasta vom face o prezentare a meteorilor găsiți la Tuzla (jud. Constanța), Șopot (jud.Dolj) și Tăuți (jud. Arad). În colecţia Muzeului de Istorie Naturală din Londra (Marea Britanie) se află un meteorit ce provine din localitatea Tuzla, judeţul Constanţa, descoperit în anul 1920. Fragmentul are 236 de grame şi face parte din grupa meteoriţilor obişnuiţi, pietros, denumit condrit. Nu există informaţii cu privire la căderea acestuia, în literatura de specialitate păstrându-se doar anul descoperirii. Din 1927 datează descoperirea meteoritului de la Şopot, judeţul Dolj. În cazul acestui meteorit nu a fost observată traiectoria luminoasă şi s-a făcut remarcat doar prin zgomotul produs şi prin detunăturile auzite. Au putut fi găsite şi adunate 953,287 grame de astfel de fragmente, cea mai mare parte dintre acestea aflându-se la muzeul din Craiova. Bucăţi din acest meteorit se mai află la Observatorul Astronomic din Bucureşti, precum şi în unele colecţii particulare. În 1937, un eveniment similar a avut loc la Tăuţi în judeţul Arad. Martorii au povestit despre o lumină puternică şi trei explozii produs la impactul cu solul. Meteoritul căzut cântărea aproximativ 20 kg, iar craterul său, după spusele localnicilor, nu a fost mai adânc de 0,50 m. Când a fost dezgropat, s-au observat la el numeroase crăpături, după care, mai tirziu, s-a şi desfăcut în mai multe bucăţi. În acelaşi timp, la sud de această localitate, în punctul denumit Gura Şuvelului, au căzut încă două bucăţi de meteorit pietros, a căror greutate era de aproximativ 0,5 Kg.

Meteoriţii – rocile provenite din spaţiu care cad pe Terra – au bombardat planeta noastră de la naşterea acesteia, în urmă cu circa 4,5 miliarde de ani, şi până în ziua de azi, provocând cel mai adesea pagube reduse, dar declanşând uneori şi cataclisme. Dar de unde provin mai exact aceste roci spaţiale? Studiind compoziţia meteoriţilor care au aterizat pe Terra de-a lungul timpului, precum şi a asteroizilor care populează sistemul nostru solar, astronomii au determinat că aproximativ 70% din impacturile cu meteoriţi cunoscute au provenit de la doar trei grupe de asteroizi aflaţi pe principala centură de asteroizi din sistemul nostru solar, situată între Marte şi Jupiter. În cadrul a trei studii diferite, cercetătorii au reuşit să stabilească originea celei mai mari părţi din zecile de mii de meteoriţi cunoscuţi care au căzut pe Pământ. Astronomii au realizat simulări numerice care le-au permis să modeleze formarea şi evoluţia familiilor de asteroizi care orbitează Soarele din centura principală de asteroizi. „Este un grup de asteroizi care au orbite similare, întrucât au fost fragmente create în timpul unei coliziuni între doi asteroizi”, a declarat astronomul Miroslav Broz, de la Universitatea Charles din Praga, autorul principal a două dintre studiile publicate în revistele Nature şi Astronomy and Astrophysics.

Iată istoria a trei „mesageri” cosmici ce au atins pământul României, iar acum se află în colecții mineralogice importante, spre a ne învăța științele cerului și a ne confirma cele știute și poate parțial văzute. Să ne aplecăm cu răbdare și să studiem fenomenele care le-au dat naștere și le-au purtat pe traiectorii spațiale îndepărtate, până la întâlnirea cu mărețul Soare, sau traiectoria planetei noastre albastre… (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*