Le-ar fi vândut direct și pe astea… Le-ar fi falimentat, le-ar fi adus în zona insuficienței ca stocuri, le-ar fi subevaluat, le-ar fi lăsat să mucegăiască, să putrezească… Orice pentru a avea motivele necesare fundamentării înstrăinării lor… Să scape de ele… Într-un mod fructuos pentru ei… Dar cum rezervele de stat nu pot fi privatizate, nu pot fi date altora, nici ungurilor, nici austriecilor, nici nemților, olandezilor, grecilor, mexicanilor, spaniolilor etc., au găsit soluția transformării într-o pseudo bursă… Unde vor face ei jocurile, dar numai pe acelea stabilite de la Bruxelles… Care va stabili ce produse „intră” în rezerva de stat, la ce prețuri de achiziție iar, prin noile modificări legislative vizând rezervele de stat ale României, și la ce prețuri și cantități de vânzare se vor face „ieșirile”… Și nu, nu prin mecanismele de piață liberă… Pentru că doar vorbim de rezerve de stat, iar piața liberă nu are voie nici măcar să știe ce achiziții și ce ieșiri se „operează”… Ea, piața „liberă” de la noi, doar va fi obligată, prin reglementări deja trasate, să informeze periodic autoritățile, iar prin acestea Bruxellesul, despre producțiile, tipurile, cantități și posibilitățile de creare de stocuri pentru rezerva strategică (a statului, doar ca notificare oficială), deciziile fiind lăsate strict pe mâna clicii europene… Pentru că, de acum înainte, rezervele de stat vor deveni și ele o negustorie a celor mari… Nu în interesul nostru, evident, noi urmând să consemnăm doar penuria, ca stat aflat într-o eventuală conjunctură nefastă ce va impune apelarea la rezervele strategice… Și asta pentru că, prin modificarea, deja de paradigmă, a statutului rezervelor de stat, de la rolul de depozitar de produse a căror stocuri puteau fi lichidate doar în apropierea expirării sau degradării fizice date de timp, prin transferul lor strict către piața internă a celor defavorizați, de acum înainte, practic, nici un produs nu va mai ieși pentru a acoperi o nevoie imediată (a priori) ori pentru a evita degradarea fizică a unor produse… Pentru că, instituția Rezervelor de Stat se va transforma într-o piață bursieră mascată… De stat și comunitară… De stat, ca funcționare, comunitar-europeană ca decizii luate de alții… Și nu este vorba doar despre matrapazlâcurile unei noi categorii de spoliatori ai economiei noastre, asemenea celor ce ne vând energia electrică, gazele naturale, resursele minerale rare, iar, în viitorul imediat, apa, ci (și) de reconstrucția Ucrainei… Căci, da, așa vom participa și noi la reconstrucția Ucrainei… Doar așa… Nu prin alocarea de drept a unor lucrări de infrastructură, cu banii asigurați de UE pentru lucrări, pentru a compensa, măcar parțial, din ceea ce am da dat, am donat, ni s-a luat pentru binele acesteia, ci doar ca (din nou!) o piață de desfacere pentru alții…
În fapt, este evident că, după ce războiul se va termina, Kievul va avea de gestionat o cantitate uriașă de produse agro-alimentare, și nu numai, dar la prețurile și tarifele vamale specifice unui stat non UE și fără derogări date de statutul anterior de victimă a unei agresiuni militare… Pentru că, întâia zi de pace oficială în Ucraina va trebui să consemneze obligatoriu readucerea taxelor vamale (diminuate masiv, suspendate, rearanjate după nevoile Kievului în timpul războiului) la cotele specifice unei piețe care va vrea să exporte și după război, și va trebui să o facă având atâtea produse industrial și agro-alimentare către Europa sau cel puțin prin ea… Or, una dintre legile de bază ale economiei de piață spune clar că mai importantă decât fabrica, decât producătorul în sine va fi, întotdeauna, piața de desfacere… Pentru că, fără o piață de desfacere, te vei sufoca sub propria producție… Iar după război, Ucraina va rămâne cu o piață uriașă și diversificată de vari produse și care va ieși (cel puțin la nivel teoretic) de sub statutul protectoratului de război (asta dacă nu va mai agita o țară, într-un alt interes mercantil al UE, pentru a o atrage într-un alt conflict care să ducă, de facto, la prelungirea beneficiile sale economice date de starea de război!) și va avea nevoie de o piață sigură de desfacere… Una pe care să nu se aplice normele vamale și restricțiile de cantități date de liniile de protecționism al oricărui stat vizat de un asemenea aflux agro-industrial sufocant…
Aici va intra în joc noul „sistem” al rezervelor de stat ale României (care va completa tabloul economic proucrainean asigurat prin fluxurile de tranzitare, depozitare și chiar desfacere create pe structura noastră feroviară, fluvială și maritimă). Și care va putea achiziționa, la cele mai favorabile prețuri, orice produs, dar, fără o definire de protecționism în lege, prin obligarea de a se cumpăra strict de la fermierii noștri, de la fabricile noastre (câte or mai fi), „mergând” să achiziționeze aparent mai ieftin de pe piețele de afară. Chiar dacă, într-o politică de minim protecționism intern, dacă mărfurile autohtone ar fi mai scumpe ca acelea de afară, achiziția de la producători autohtoni ar fi sustenabilă fie și doar prin faptul că ar favoriza producătorii din propria țară. Dar, prin transferarea dreptului către Bruxelles de a decide ce produse și la ce preț poate, nu doar achiziționa de afară (în esență, pentru că despre piața internă, ca achiziții cu drept de preemțiune, pentru a sprijini fermierii și producători români, va fi tot mai puțin vorba), ci și a revinde din stocuri către statele UE, se va ceda total către Bruxelles controlul economic și macroeconomic al unei țări deja vandalizate prin alocarea resurselor sale, multe vândute chiar înainte de a fi exploatate…
Lasă un răspuns