Timp de mai bine de trei decenii, prestigiosul Institut de Sociologie cu întreaga sa elită de savanţi executaseră un studiu amplu, iar acum întocmiseră un raport strict secret referitor la rezultatele obţinute. Raportul a fost înaintat, conform protocolului, printr-un curier specializat în asemenea acţiuni, direct şi personal, preşedintelui ţării. La primirea acestuia, preşedintele îşi întrerupse şedinţa de masaj şi trecu urgent la lectura documentului. Îi făcea o mare plăcere să citească ceva ce numai el avea dreptul! Cum însă inteligenţa preşedintelui nu era chiar punctul forte al uriaşei sale personalităţi, când a încheiat lectura a rămas cam confuz şi cu o mulţime de întrebări care i se învârteau în minte fără a găsi vreun răspuns… Situaţia era gravă fiindcă, datorită caracterului top-secret al documentului, nici pe consilieri nu-i putea pune la treabă, pe miniştri nici atât că ăia sifonau imediat orice informaţie şi nici măcar pe adorabila Kitty, secretara lui personală, cea care-i mai înviora existenţa cu drăgălăşeniile ei. Disperat, dădu un telefon şi o invită pe prima doamnă la un ceai în Pavilionul Chinezesc, acolo unde petreceau ei unele momente romantice intens mediatizate pentru a arăta poporului cum se relaxează preşedintele după cele treizeci sau chiar cincizeci de ore de muncă neîntreruptă în fiecare zi! Iar poporul se bucura deoarece ştia că numai pentru el ziua are doar douăzeci şi patru de ore stabilite aşa tot de preşedinte, cel care-i proteja ca să nu se ostenească prea mult!
Prima doamnă primi mesajul, întrerupse partida de canastă unde cam pierdea şi, cunoscând codurile de comunicare cu distinsul său soţ, plecă în grabă spre Pavilion. Şi ei îi plăceau secretele!
Sub acoperişul din lemn curbat smălţuit de culorile tradiţionale ale meşterilor chinezi din vechime, o aştepta soţul, dar şi o ceaşcă de ceai din flori de iasomie. El o întâmpină zâmbitor, îi luă mâna cu un gest plin de tandreţe şi o invită pe scaunul din faţa sa. Timp de aproximativ un minut purtară discuţia prevăzută de protocol, iar apoi cameramanii şi fotografii fură scoşi din peisaj, aşa că doamna putu să afle adevărata problemă care-l frământa pe preşedinte:
– Dragă, idioţii ăia de la Institut mi-au trimis o analiză socială în care se spune că familiile care benficiază de o stare materială corespunzătoare, adică aproximativ 8%, au, de regulă, unul sau doi copii, iar restul sărăcanilor, în medie, cinci copii şi că în următorul dece-niu vom deveni o ţară de asistaţi social deoarece familiile cu mulţi copiii nu-şi bat capul cu educaţia lor şi nici cu problemele integrării sociale!
– Da, şi?
– Păi, culmea este că mi se cere să iau măsuri!
– Bill, porcii ăştia te cred mai prost decât eşti şi vor să te forţeze să iei măsuri nepopulare pentru a te scoate din cărţi la alegeri! Numai că tu eşti mai inteligent decât ei toţi la un loc, aşa că vei face exact aşa cum îţi spun eu acum!
Peste numai cinci minute, preşedintele se afla în extaz. Găsise soluţia şi era într-adevăr foarte inteligent, aşa că declară încheiat momentul de relaxare, se ridică, mulţumi doamnei pentru plăcutele clipe petrecute împreună, apoi plecă spre birou fredonând o melodie populară de mare succes: „Cucul şi pupăza!”. Doamna îşi termină ceaiul, oftă discret şi gândi că o lume condusă de femei ar avea mult mai multe şanse de progres. Numai că… Mai oftă o dată! A doua zi, dimineaţa, preşedintele făcu o mică terapie de relaxare cu nostima sa secretară apoi, foarte bine dispus, se pregăti pentru întâlnirea cu preşedintele Concernului de Produse Strategice. Nu-i plăcea deloc moaca îngâmfată a acestui negustor de arme, dar cum era un adevărat politician nu arătă deloc acest lucru atunci când îşi strânseră mâinile şi se bătură prieteneşte pe spate. Ce-i drept nici industriaşul nu era prea încântat că fusese nevoit să amâne o partidă de vânătoare însă venise la întâlnire ştiind că-l va convinge pe fraier să-i mai dea nişte comenzi de stat cu finanţările de rigoare.
Aşadar, cam sub aceste auspicii s-au aşezat la discuţii, părând doi vechi prieteni: – Kill, dragă, (pe şacal îl chema Killman, iar preşedintele îl tachina!) este timpul să ne sacrificăm pentru popor! Vei trece producţia de androizi de luptă pe producţia unora mai simpli care să răspundă nevoilor sexuale ale omenirii! Apoi vei organiza o distribuţie masivă la preţuri foarte mici astfel încât şi cel mai sărac om din ţară să-şi poată procura cel puţin un model!
– Hmââhhh, hmmm, mpââhhh, mpââhhh, făcu nesuferitul continuând să pufăie din trabuc deoarece ştia că preşedintele este asmatic şi nu suportă fumul de tutun. Ce-i drept mintea îi mergea cu viteza luminii şi calcula ce profituri se pot scoate din afacerea asta aparent filantropică. Mdaa, era deja clar! Un android cu funcţii sexuale era de cincizeci de ori mai ieftin decât unul de luptă, iar o campanie publicitară bine organizată ar fi impulsionat vânzările care se întrevedeau a fi uriaşe. Prin urmare mai pufăi odată şi răspunse:
– Dragă Bill, ce nu fac eu pentu tine? Numai că se întrevăd nişte pierderi uriaşe, aşa că în compensaţie te rog să-mi oferi un război zonal, fiindcă am cam produs pe stoc şi nişte vânzări ar mai redresa situaţia, plus că de aici ar ieşi şi ceva fonduri pentru campanie…
Era clar că, dincolo de părerile personale, erau nişte gentlemani care se înţelegeau de minune aşa că preşedintele spuse pe un ton absolut prietenesc:
– Nici o problemă! Şi cam pe unde ai dori conflictul, fiindcă am mai multe oferte şi în Asia şi în Africa, dar şi pe alte continente?
– Africa mi se pare cea mai bună opţiune fiindcă acolo mai sunt multe resurse, nu ca la sărăntocii ăilalţi!
– Perfect, putem trece la treabă de mâin
– A! Eu mă gândeam să pornim încă din această după amiază, nu are rost să întârziem!
Cei doi se despărţiră ca doi buni prieteni ce erau strângându-şi din nou mâinile şi bătându-se pe spate… Aparent întâmplător, în săptămânile care au urmat, toate mijloacele presei scrise sau vorbite au publicat analize şi studii care vizau sănătatea populaţiei funcţie de obiceiurile sexuale. Faptele deveneau foarte clare fiind prezentate de medici, profesori, savanţi de renume sau scriitori celebri. Reieşea că sexul, aşa cum îl cunoaştem şi îl practicăm noi, este cea mai distructivă şi nefericită alegere. Păi, de unde ne vin cele mai cumplite boli? Sau violenţele, ori traficul murdar cu carne vie, dar obsesiile, sumele colosale cheltuite anapoda pentru vreun favor din partea unei sau a unui amant, trădător, laş, meschin şi patetic?
Toate acestea, dar şi multe altele ar putea fi eliminate din viaţa oamenilor dacă am folosi androizi specializaţi pe problematica sexuală, androizi care ar fi reprodus figurile unor celebrităţi din toată lumea, sex-simboluri la care în mod normal nici nu puteai visa! Plus că în asemenea situaţie îţi puteai exprima orice fantezie, iar după epuizarea acesteia puneai liniştit adroidul în debara şi îţi vedeai de treburile tale fără să te mai bată cineva la cap că nu-i dai atenţie! Iar singurele cheltuieli, în afară de achiziţie care era chiar foarte accesibilă, erau berile pe care le beai singur sau trabucul de după! Nu tu pantofi sau poşete de firmă care costau mai mult decât un automobil, nici seri romantice la restaurante unde un pahar cu apă costă cât o sticlă de vin de colecţie, probleme cu graviditatea sau familiile, injecţii şi spaime atroce să nu cumva să te fi căptuşit cu vreo boală gravă, în fine, viaţa putea deveni cu adevărat frumoasă, în condiţiile în care libertatea sexuală căpăta cu totul alte conotaţii!
Ei bine, când întreaga societate începuse deja să fiarbă de nerăbdare, mai ales că televiziunile, la ore de maximă audienţă prezentaseră unele modele experimentale care începuseră deja să înfierbânte imaginaţia chiar şi celor care nu aveau aşa ceva, apărură o mulţime de centre de distribuţie a acestor produse revoluţionare atât în marile oraşe cât şi în cele mai mici comunităţi rurale. Primul val de cumpărători, unul uriaş, a fost format din adolescenţi. Ei scăpau astfel de obsesiile, dar şi de obiceiurile specifice vârstei, de suferinţele epidermice sau cheltuieli inutile pe care le susţineau, normal, părinţii. Nu mai simţeau nevoia să se drogheze sau să fumeze pentru a se da mari şi, în context, nici maşinile de fiţe nu-şi mai aveau rostul… Au urmat imediat doamnele, dar şi domnii care deşi depăşiseră anumite vârste se considerau tot nişte adolescenţi rebeli, aşa că şi-au luat şi ei câte trei patru modele, doar aşaa, pentru variaţie. Nu a fost uitată sărăcimea, cea care s-a bucurat de progame speciale suţinute de guvern, dar şi de uriaşe înlesniri bancare, inclusiv unele cu dobândă zero! Doar cine nu avea minte ar fi refuzat astfel de oferte! Nu au lipsit din peisaj nici seniorii, cei care preferau modele vintage ceva mai scumpe, dar şi mult mai bine utilate.
Desigur, atunci când cei bogaţi au intrat în afacere lucrurile au căpătat o nouă dimensiune! Modele imitând celebrităţi cu rochii făcute de marile case de modă şi cu bijuterii extravagante umpleau casele şi palatele fiindcă nu puteai avea precum tot muritorul doar trei-patru exemplare. Vânzările au întrecut şi cele mai optimiste aşteptări, depăşind pentru prima oară în istorie piaţa de armament sau cea de droguri! Ca să nu mai vorbim de exporturi! PIB-ul ţării a crscut de cinci ori, iar bunăstarea a cuprins toate sferele sociale. Preşedintele a câştigat detaşat alegerile şi a fost numit: Binefăcătorul, vorbindu-se chiar de o numire pe viaţă în acest post! A primit în dar, din partea industriaşilor, un model celebru, care o amintea pe o actriţă folosită la vremea ei şi de un alt preşedinte. În context, zburdalnica blondă Kitty a plecat în Africa să facă opere de binefacere deoarece de la o vreme se dovedise a fi foarte generoasă cam cu tot personalul palatului prezidenţial. Nici prima doamnă nu a fost uitată! Ea a primit în dar un model foarte asemănător cu regele rock-ului din vremurile când rock-ul mai era muzică, iar interpretul nu se îngrăşase, deoarece se ştia foarte bine că doamna adora încă din tinereţe muzica de acest gen!
Peste aproximativ trei ani de la implementarea acestui program destinat fericirii maselor largi Institutul de Sociologie a mai trimis un raport secret preşedintelui. Era menţionat faptul că genialul program reuşise marea performanţă de a reduce numărul săracilor cu aproximativ 30 la sută iar media copiilor într-o familie de acest gen cam cu 50%. Efectele în plan economic erau vizibile iar în plan social dispăruseră violenţele în familie, crimele pasionale, bolile cu transmistere sexuală, consumul de droguri, violurile sau tulburările psihice care aveau drept cauză frustrările. Aceste adevărate fenomene sociale diminuau însă considerabil mortalitatea specifică şi, în consecinţă, determinau creşterea speranţei medii de viaţă cu, evident, afectarea negativă a bugetului, aşa că preşedintele era solicitat, foarte subtil, să instituie, cu genialitatea sa recunoscută măsurile care se impuneau în noua conjunctură!
Acesta, exact aşa a şi făcut! A dat un telefon şi s-a întâlnit din nou cu soţia în Pavilionul Chinezesc.
– Dragă, io-i bag la puşcărie pe toţi nemernicii de la Institut! Ei mănâncă banii bugetului cu tâmpeniile lor!
– Bill, nu te enerva! Măreşte-le bugetul, fiindcă ai de unde, iar idioţii utili pe care să dai vina la vreo nevoie sunt tot ce poate fi mai bun pentru un conducător!
Lasă un răspuns