Încă din anul 2012 prin prisma colaborării dintre Muzeul Judeţean Satu Mare, Universitatea din Londra şi Institutul de Arheologie din Anglia, în spatele ştrandului termal din Tăşnad, în locul numit şi „la sere“ se fac săpături din ce în ce mai adânci. S-au găsit situri din mai multe epoci, din neolitic, din epoca cuprului, din epoca bronzului, dar și câteva contexte celtice şi din epoca migraţiilor. Până în prezent aici au fost centralizate aproximativ 7000 de obiecte care mai de care mai interesante. Coordonatorul cercetării este arheologul Ciprian Astalos, arheolog la Muzeul Judetean, care a studiat la Universitatea Babeş Bolyai şi University College London. Din 2001 lucrează la situl arheologic de la Tăşnad împreună cu colegul lui Cristian Virag de la Muzeul Judeţean. Au mai avut colaborări şi cu regretatul arheolog Neţa Iercoşan, descoperitorul sitului arheologic Tăşnad. Mulţi dintre oameni din păcate nu cunosc ce însemnă arheologia în adevăratul sens al cuvântului, mai mult de atât tot la fel de mulţi au implementată în minte o percepţie greşită faţă de acest domeniu atât de vast şi atât de important pentru noi toţi oamenii. În fiecare zi arheologii muncesc, chiar şi în condiţii nu tocmai plăcute, dar cu dorinţă mare de cunoaştere, să găsească şi să desluşească în acelaşi timp tainele omenirii. Un exemplu foarte bun în această privinţă pot fi cu siguranţă persoanele care muncesc nu de azi, nici de ieri, ci de ani de zile în situl de la Tăşnad. Despre acesta se spune că este unul dintre cele mai întinse amplasamente arheologice unde totul este pus cap la cap precum într-un puzzle, doar pentru a afla cum a trăit pe aceste meleaguri omul cu 7000 de ani în urmă.
„Pentru mine cel mai important lucru e ca oamenii să înţeleagă că nu suntem vânători de comori, nu căutăm obiecte pentru a le expune, aşa cum cu siguranţă multă lumea crede. Pe noi ne interesează mai mult relaţia dintre obiecte, identificarea unor urme de structuri de locuinţe. Pentru noi mai interesant decât un obiect spectaculos pot fi aşchiile de oxidian sau de silex care ne arată că în acel loc cineva a cioplit piatră. Prin studierea lor ne putem da seama de modul în care a fost cioplită piatra. De asemenea importantă este descoperirea unor grâne carbonizate care ne dau informaţii despre ce cultivau şi ce mâncau aceste populaţii. Încercăm să facem tot posibilul pentru a identifica crâmpee din modul de viaţă cotidian a populaţiilor din preistorie“, a declarat specialistul Ulrike Sommer.
Situl arheologic de la Tăşnad are o istorie destul de lungă din punct de vedere al cercetării arheologice. Bogăţiile locului au fost descoperite încă din anii 1970 pe când se construia canalul Cehal. Locul a fost valorificat abia în anii 1980 de către Neţa Iercoşan, pe atunci arheolog la muzeul din Carei. Săpături au fost efectuate aici încă din anii 1990, ca mai apoi din 2001 Muzeul Judeţean Satu Mare să înceapă să facă prin intermediul specialiştilor care lucrează în această instituţie, numeroase săpături de salvare datorită extinderii ştrandului. Bogăţia sitului este incomensurabilă, dat fiind faptul că timp de zece ani de zile de aici informaţiile parcă tot ieşeau la suprafaţă. Dat fiind acest fapt, în anul 2012 a început o colaborare cu Universitatea din Londra şi cu Institutul de Arheologie din Anglia. „Prin această colaborare ne propunem să studiem în detaliu o mică parte a acestui sit care a fost la scară largă deja explorat. În detaliu însemnând, înregistrarea fiecărui obiect în locul unde a fost găsit şi efectuând numeroase analize asupra lui. Pământul este spălat astfel încât să obţinem seminţe carbonizate şi pentru a nu pierde nici cele mai mici obiecte. Sperăm ca aceste analize pe viitor ne vor da cât mai multe răspunsuri la întrebările noastre“, declară Astaloş Ciprian. Arheologia înainte de toate depinde foarte mult şi de noroc, cu toate că poate părea absurd. Răspunsurile pe care crezi că le poţi găsi într-un anumit loc din păcate nu sunt tot timpul acolo. „De la început am sperat să pot găsi diferite contexte precum case sau gropi de provizii. În ultimii ani am săpat pentru a afla nivelul ocupaţional al aşezării, dar nici acum după trei ani, din păcate nu am ajuns la nivelul unde am putea identifica ceea ce dorim să găsim cu adevărat. Este foarte posibil ca după finalizarea săpăturii să constatăm că nici nu existau în acest loc“, mărturiseşte arheologul britanic Ulrike Sommer. De-a lungul anilor nu interesul pentru artefactele găsite i-a impulsionat pe specialişti să continue săptăturile cât modul în care erau ele amplasate pe cuprinsul şantierului. Acele informaţii puse cap la cap le-a permis să construiască o imagine a locului în care oamenii din preistorie găteau, locul în care îşi construiau uneltele, locul în care îşi ţineau animalele şi multe altele.
Zona unde actualmente se sapă este foarte importantă, putând fi chiar considerată un punct de referinţă atât pentru ţara noastră cât şi pentru toată partea de est a Europei. „Este un loc într-adevăr foarte important atât pentru România cât şi pentru neoliticul est-european, datorită poziţiei Tăşnadului la limita ultimelor dealuri ale Transilvaniei şi la întâlnirera cu marea câmpie ungară. Oamenii traversând România din orientul apropiat au întâlnit alt mediu fiind nevoiţi să se adapteze altor forme de relief. Au trebuit să înveţe cum să cultive noi plante şi noi metode de a-şi creşte animalele. Din acest punct populaţia vremii a trecut spre marea câmpie ungară spre centrul Europei şi pe urmă în vestul Europei“, mărturiseşte Ulrike Sommer. De curând aici a fost găsită o statuetă de dimeniuni mici care înfăţişează o siluetă umană. „Una dintre cele mai interesante artefacte a fost găsită cu câteva zile în urmă. Este o figurină umană, un exemplar frumos al artei neolitice. Realizată din argilă aceasta înfăţişează o femeie şezând. Nu este foarte bine conservată, dar pentru noi este încă o dovadă ce ne îndeamnă să mergem mai departe în căutarea răspunsurilor“, explică specialistul britanic.
Pe lângă toate cele prezentate mai sus, situl arheologic de la Tăşnad a devenit şi un loc educaţional, unde de câțiva ani de zile vin studenţi de la Universitatea din Londra. Săpăturile se efectuază de către aceştia pe durata a două luni. Au fost și câte 20 de tineri.„Unii studenţi stau doar cât e perioada de practică şi anual trei săptămâni, iar alţii au decis să stea până la finalizarea săpăturilor. Avem doi viitori arheologi care au venit al doilea an consecutiv, atât de mult le-a plăcut aici“, ne mai spune Astaloş Ciprian. Specialiştii români şi cei din Marea Britanie sunt de părere că săpăturile vor mai dura ceva timp. Momentan săpăturile sunt făcute în adâncime în speranţa că o structură de locuinţă din perioada neolitică va ieşi la suprafaţă. Până în acest moment au fost înregistrate aproximativ 7000 de obiecte. Planul este ca la finalul săpăturilor să se creeze o imagine tridimensională a aşezării. „Înregistrăm fiecare obiect găsit cu ajutorul staţiei totale, iar la final dorim să facem o reconstituire tridimensională care ne va da idei despre relaţiile dintre obiecte şi implicit despre modul de viaţă al oamenilor din neolitic“, concluzionează arheologul Ulrike Sommer. (G.V.G.)
Lasă un răspuns