Dar unde, unde suntem noi?… Unde sunt guvernanții, unde sunt diplomații, unde este politica noastră, deja nu doar externă, de urgență extremă chiar, ci a interesului autohton aproape încălecat… Pentru că, sunt vremuri în care se trasează sferele de influență ale unor noi cortine, iar noi nici măcar nu ne arătăm la față pe lângă cei mari… Pe lângă aceia care contează… Cei ce împart acum lucrurile, zonele, interesele și, numai mâine-poimâine, poate, și granițele… Cu tot cu râurile și părțile de platou marin… Noi ar fi trebuit să alergăm, și într-o parte, și în cealaltă… Și spre apărarea intereselor noastre în noua ofensivă a Rusiei, și spre unchiul Sam, aflat în retragere… Dar, în nici un caz, să nu stăm letargici!… Sunt vremuri care permiteau și riscul catalogării drept „putiniști” și al arătării cu degetul dacă am fi jucat „la două capete”… Chiar trei, dacă am fi vrut să dăm impresia că și UE (mai) contează… Dar să nu așteptăm ca alții să ne reprezinte interesele… Pentru că nu nevoile noastre contează pentru oricare „partener” declarativ… Cu toții se folosesc de așteptările noastre pentru a-și juca ei cărțile… S-a văzut și în gestul de a se fi discutat la masa Europei despre Ucraina, la reuniunea de la Paris, fără a fi și noi invitați la prima întrunire a unei Europe care voia să-și arate noii „mușchi” (de război), când s-au pus vorbele „noastre” (dar nu ca interes al țării, căci nimeni nu te poate reprezenta și nu are nici de ce să o facă) prin gura unui reprezentat pentru România (Polonia), noi mulțumindu-ne să spunem „Bine că nu a fost Budapesta!”… Dar fără a ne mai preocupa să cerem socoteală Bruxelles -ului de ce o țară care și-a răvășit economia, economiile, bugetele, banii (de rezervă, de urgență, de calamități) pentru a-i pune pe toți la dispoziția Ucrainei, o țară care a fost împrumutată masiv pentru a asigura donații către Kiev, și din al cărui PNRR împovărător, pentru multe generații de acum înainte, au fost translatate fonduri spre interesele investiționale necesare Ucrainei pentru așezarea ei la masa motoarelor economice de mâine ale Europei?… Nu am întrebat nimic… Deși, pentru cât am tot dat Ucrainei, trebuia să avem prioritate… Și să fim invitați de drept, cu drept de decizii, în orice tip de forum, nu doar la mesele rotunde cu ușile închise, ci și în cadrul întâlnirilor statelor europene cu restul lumii…
Deja, primul „fel” (al noii lumi din partea noastră de lume) a fost „servit”… Iar, acum, nu Ucraina este în „meniul” Statelor Unite și al Rusiei… În cazul ei, lucrurile au fost rapid decise, tranșate… Acum este rândul „bucatelor”, poate chiar mai apetisante, din preajma felului „principal”… Pentru că s-au trasat deja sferele de reîmpărțire… Cu zonele pe care Rusia le va lua „înapoi” după aranjamentele de tip Ialta cu Satele Unite… Și este evident că nu va mai fi vorba de enclave cu populații ruse minoritare în cadrul Ucrainei, de orice fel de statut special, de protecție, chiar și sub cele mai albastre căști, s-ar face vorbire prin tratatele postrăzboi… Pentru că Moscova nu va avea niciodată încredere în promisiunile Kievului și nu va mai accepta să vadă „de la distanță” ceea ce se întâmplă cu populația rusă din zonele de până ieri ale Ucrainei… Le va lua cu totul și, într-un fel, chiar altfel, înapoi… Iar reîmpărțirea sferelor se va transforma în reașezarea granițelor… Dar Moscova nu se va opri la reconfigurarea din Ucraina de dinaintea războiului… Își va lua și prada de război, prin teritoriile din zonele cu ruși, dar își va înfige ghearele și în bucatele economice ale unei prăzi pe care Europa nu poate să o apere, iar Statele Unite sunt dispuse să le negocieze, rapid, „la schimb”… Iar rușii vor ajunge și la gurile Dunării… Pentru că vor Odesa… Și partea de ieșire la Marea Neagră dinspre Ucraina… Doar că nu vor fi singuri… Nu, nu vor coborî la gurile Dunării mărșăluind alături de unchiul Sam… Nu va fi nevoie nici să tropăie militar pentru ceva ce vor obține prin angajamentele și înțelegerile cu Statele Unite, dar și pentru faptul că unchiul Sam nu va mai fi (probabil) acolo… Acolo unde își face prezența, în schimb, o altă lipitoare de pradă din războaiele altora… Franța… Care vede eventuala retragere americană din bazele noastre de la Marea Neagră (pentru care unchiul Sam negociază cu rușii alte părți de pradă din Ucraina) ca oportunitate de a se așeza acolo… Pentru că înțelegerea, oricare va fi ea, între SUA și Rusia, va prevedea o zonă-tampon la Marea Neagră dacă Moscova va obține Odesa… (Pe care o va primi doar dacă americanii vor pleca din bazele noastre în contextul deciziei „great again home” a lui Trump)… Pentru că UE nu va avea ce să aducă rapid acolo, iar Franța, care nu întâmplător se arată acum atât de capabilă militar, se va oferi probabil să gestioneze ea Baza Kogălniceanu în numele UE… Eventual împreună cu Germania, care a „mirosit” jocul de mârțoagă în așteptare, cu vise napoleoniene, a Franței…
Aici trebuia să intrăm noi în joc… Dacă aveam o diplomație… Dacă aveam oameni politici, și inteligenți, și respectați… Pentru că Rusia nu va „coborî” de una singură spre Odesa… Ci dimpreună poate cu adevăratul câștigător de pe tabla de șah… Cu o Ungarie care a mers și pe mâna Moscovei, și a Statelor Unite… Căci, în vreme ce noi ne țineam de slavă la dosul Europei, al Ucrainei și al ucraUE (!), Budapesta și-a pregătit meticulos terenul… A jucat și economic, și financiar, și investițional, și ca provizioane pentru viitor… A cumpărat masiv aur pentru banca ei națională, iar valoarea „pe piață” se va vedea când va garanta cu acesta fel și fel de investiții agresive pe care le-a început masiv la noi și pe care le va continua, dinspre noi, cât va putea de adânc în Europa…
Noi am lipsit, dară, cum altfel?!, chiar de acolo unde situația războiului ne-a găsit în cea mai favorabilă poziție de multe decenii încoace… Doar că guvernanții noștri au vândut Budapestei acest atuu economic… Iar ungurii s-au înfipt…. Și economic, și bancar, și politic, controlând guvernarea noastră și deciziile strategice (prin prezența în CSAT)… Și atunci, firește, cei ce împart astăzi „prăzile” vor negocia tocmai cu aceia care au știut să-și facă vizibile atuurile obținute, căpătate, căpușate, fie și prin jocurile machiavelice ale politicienilor și guvernanților noștri… Și nu va fi nimic șocant când Rusia va „delega” controlul pe zona de ieșire spre Marea Neagră dinspre fosta (aproape) Ucraină către o Budapesta care a investit masiv pentru a avea o „ieșire” (și) la Marea Neagră… Vom conștientiza aceste lucruri poate când și canalul Bîstroe va fi în sfera de eficientizare economică a Budapestei plătind redevențe către o Rusie ce o va pune în postura de cal (și nici măcar troian!) câștigător al zonei…
Lasă un răspuns