Într-un fel, sunt vremurile de invadare a Europei prin ea însăși… Prin dreptul forței de intervenție, selecție, culpabilizare și aplicarea a unor mijloace penal-coercitive al instituțiilor „de drept”. Nu al organismelor bătrânei Europe, cele ale protejării drepturilor fundamentale, ci al instituțiile „UE”… Prima sferă de aplicare a fost, din nou, la noi… Din nou în „România ca o pradă”, acum în cea a experimentelor de verificare, măsurare și ajustare a strategiilor de intervenție… Ca metodologii a unor noi acțiuni dictate către guvernele naționale (parte a supraguvernării, dar nu cetățenești, nu pentru cetățenii Europei, ci a aceleia corporatiste a Bruxellesului), de trasare a metodelor și mijloacelor de corectare sub justificarea interferențelor electorale „din afară” (majoritar, din Rusia)… Din nou, România, ca grup-țintă de țară aleasă poate și pentru felul neexploziv al societății față de asemenea intruziuni și dictări fățișe de direcții, mâine-poimâine de destine, de către Bruxelles… A urmat Germania, cu o intervenție a Bruxellesului în care acesta doar a fluturat ca avertisment modelul uzitat a noi, obținând un rezultat mult mai „rafinat”, dat și de aplecarea de mental a nemților spre delațiune… Ceea ce a permis depășirea liniei, nu de intervenție de bun simț a UE, ci de risc imediat asupra unor drepturi fundamentale, prin avansarea unui proiect de lege de supracontrol al cetățenilor prin ei însăși (un proiect impus, evident, nu fățiș de către guvernul multicorporatist al Bruxellesului, ci de acela nou „ales” a Germaniei)… Prin generalizarea delațiunii cetățenești în interesul, nici măcar al statului vizat, ci, al UE -lui bruxellez, prin crearea unei instituții dedicate… Un minister de combatere a aplecării spre conspirații a cetățenilor, raportați de către ceilalți cetățeni…
Sigur, în ceea ce ne privește, dincolo de un rezonabil semn de întrebare, „a fost sau nu a fost” o organizare anti-statală, serviciile secrete trebuie felicitate pentru deconspirarea acțiunilor „Getica”, „Țepeș”… Dar, totuși, tocmai din brusca și prea larga expunere a modului de contracarare a unei grupări anti-statale, tocmai din afișarea mediatică deschisă a unui „modus operandi” pentru devoalarea structurilor anti-statale, în fine, tocmai din faptul că au dezvăluit (fie și la presiunea interesului politic de guvernare) această operațiune de identificarea și punere în paranteze a organizațiilor anti-statale (atenție, nu și anti-românești!), se nasc suspiciunile… Pentru că, de peste trei decenii, în România acționează, nestingherite, formațiuni (civico-politice!) paramilitare maghiaro-„secuiești”… Pro ungurești și anti-românești… Ca structuri ce nici măcar nu-și maschează intențiile… De la defăimarea țării la chemări și întruniri publice pentru răsturnarea ordinii constituționale, pentru dezmembrarea României (practic, și pentru schimbarea numelui țării, dar nu în „Geția”, ci în „ținutul secuiesc”!), chemări tot mai puțin metaforice la lupta „cu arma în mână” împotriva românilor din Ardeal, la manifestări „cultural” iredentiste și tabere de antrenament paramilitar… Dar nu am văzut niciodată o reacție asumată dinspre servicii… Sigur, nu au voie să iasă „în față” (dar de ce au făcut-o acum?!) și am putea presupune că au acționat ele, cumva, asupra răului, „chirurgical” poate, și l-au îndepărtat… Dar, așa, doar am visa frumos… Pentru că acele organizații continuă a fi prezente în România… Militând împotriva Statului Român, dar nu la nivelul numelui țării ori al formei de constituire (ca „republica populară” – reproșată anarhiștilor octogenari și centenari, dar fără nici un deranj al instituțiilor față de cei ce vor reinstaurarea republicii monarhiste!), ci însăși ca drept de existență, acestea nelimitându-se doar la „corectarea” atitudinii și a modului de guvernare…
Revenind la lucruri ce trec cu mult dincolo de conturul nostru, România și Germania au fost doar primii doi piloni ai unei linii trasând Europa „de mâine” (una tot mai fascistă, e adevărat, dar fascistă prin instituțiile de la Bruxelles și „deconcentratele” statale ale membrelor UE), o linie de slab răspuns al statelor respective… Acum, „valul” avansează spre țările ușor mai „recalcitrante”… Nu intră direct în nucleul dur al reacției cetățenești naționale, cum ar fi de așteptat răspunsul societății față de astfel de intruziuni din afară (chiar dacă vin dinspre o uniune căreia îi sunt parte, astfel de impuneri sunt privite în statele demne tot ca manifestări ostile „din afară”), neurmând țări precum Grecia ori Italia… Sau chiar Ungaria… Acest caz particular al Europei, ca stat ce finanțează astfel de structuri în toate țările învecinate ei, dar mai ales la noi, și, față de care, autoritățile noastre nu au nici o problemă, iar asta de trei decenii încoace, pentru riscul adus securității naționale prin organizarea de manifestări, „școli” de vară, și tabere pentru răsturnarea ordinii constituționale… În cazul organizațiilor iredentiste maghiare și ungurești, budapestane, serviciile noastre nu au ieșit din „hibernare” cu acțiuni de investigare, identificare și corectare, nici la adresa organizatorilor de tabere paramilitare, nici față de revizioniștii cerând public, pe rețelele virtuale, ruperea Ardealului, nici față de alți „lideri” instigând la secesionism și nerecunoscând ei, culmea, unii ca autorități locale legale, ordinea de drept a țării… Am uitat de detractorii românismului ajunși iată, în funcții tot mai înalte în Statul Român?… Am uitat de acțiunile extremiste stopate în ultima clipă (cazul „1 Decembrie”, Sfântu Gheorghe)?… Am uitat de poligoanele de tragere organizate de extremiștii maghiari „pentru tinerii maghiari de pretutindeni” pe lângă taberele paramilitare livrate drept acțiuni culturale?…
Acum dară, acest „val” al Europei UE, de la Bruxelles, contra Europei națiunilor bătrânului continent, nu se îndreaptă încă spre statele fățiș neaplecate spre supunerea cetățenească prin complicitatea liderilor lor… Deocamdată, urmează țările din linia „mediană” a reacției de opunere față de pretențiile de dominare legislativă, decizională ale UE… Polonia… Dar tot cu un scenariu de posibilă răsturnare a dreptului decizional al națiunii în fața cerințelor de alegere a destinului (!) impus de către UE…
Este, de fapt, un val de acaparare a Europei de către Europa celorlalți… Cei ai instituțiilor de la Bruxelles… Și suntem în punctul în care ar trebui să ne întrebăm, de câte state cu presupuse organizații interne descoperite, vizând răsturnarea ordinii de drept, va fi nevoie pe răbojul demonstrativ al Bruxelles -ului pentru a da la iveală un act impus pentru coeziunea obligatorie a statelor membre față de necesitatea protejării față de astfel de mișcări (dovedit conspiraționiste ori, pur și simplu, confabulații) de răsturnare a ordinii publice?… Nu „stricto senso” a celor interne (precum în Germania și România), pentru că nu acelea contează, ci împotriva UE… Căci este tot mai probabil ca următoarea legiferare în forță a propriei puteri a Bruxelles -ului să vizeze crearea unui cadru mai strâns prin controlul și intruziunea în alegerile și deciziile statelor membre sub motivul protejării acestora de ele însele… Cu intruziuni „de drept bruxelez” asupra zonei electorale, prin anularea alegerilor și ținerea la rece a intențiilor de vot până la schimbarea cărților de pe mesele de joc… În fapt, până la înlăturarea acelor nebuni frumoși care încă mai visează a solidaritate și naționalism în UE, și prin impunere unor piese (nici măcar pioni!) ce altminteri nici pe post de rezemători a picioarelor strâmbe ale meselor de decizii nu și-ar găsi locul… Pentru că avem, de exemplu, un mare semn de întrebare față de toate aceste mișcări conspiraționiste, de răsturnare a ordinii sociale, de dărâmare a instituțiilor de către persoane trecute de a doua parte a vieții, prin faptul că nu ieșirea statelor respective din UE este motivul principal de acțiune, ci ieșirea din NATO… Or, aici este un scenariu neterminat… Pentru că, este puțin probabil ca astfel de grupări naționaliste, patriotice să militeze (și să „negocieze”, iar aici este o altă ruptură de logică de acțiune, de ce să negocieze ieșirea din NATO cu state care nu sunt părți Alianței?) fără a cere, „a priori”, ieșirea din UE. Dar Bruxellesul lucrează chirurgical, nu-i așa?! Și evită afișarea rostului apariției, manifestării acestor grupări din cauzele directe ce ar viza-o, nereproșând astfel de intenții de „exit” -uri UE, ci punând totul pe seama ieșirii din NATO… Și cu alte părți de scenariu „scârțâind”… Cu grupări de dărâmare a ordinii publice din state având instituții de drept, și de forță, de către bătrânei croind planuri de răsturnare a guvernelor în cămăruțe fisurate de vremuri…
Dar de ce toate acestea?… În fond, este vorba despre cetățeni (și) ai UE exercitându-și dreptul fundamental de a gândi, de a se întreba, de a se îndoi de mersul lucrurilor… Lucruri și deja fapte ce nu pot fi „a priori” luate de bune doar pentru că sunt dictate, ca direcție, de către UE… Dar care, adevărat, ar putea fi lesne și definitiv consolidate în linia represiunii penale prin adnotări la tratatul european… Prin obligarea cetățenilor UE de a nu se îndoi, de a nu milita pentru o altă posibilitate, chiar dacă, poate, ar fi mai bună decât cea prezentă… Problema este că, în timp ce Bruxellesul fugărește pensionarii pentru dreptul lor de a gândi, de a înfiera, și chiar de a complota, căci încă nu este un drept extirpat penal, identificând fracții, de nici o scară de bloc răsturnând guverne și instituții, lângă ea, ca uniune (cât de curând, și în ea, prin aderarea Serbiei) se reaprind focurile de sub butoaiele cu pulberi ale Balcanilor… Care nu sunt nici focuri de întreținere, nici doar „de veghe”, ci aproape de război, din nou pe linia conflictului din Serbia, Bosnia și Herțegovina…
Lasă un răspuns