Teacă de pumnal roman „pugio” descoperită la Ocnița – Buridava Dacică

Echipamentul complet al unui soldat roman pedestru cuprindea pe lângă haine și armamentul necesar unității militare din care făcea parte. Astfel putea avea scutul care era din lemn și metal, „amentum”, adică un aruncător, un „arcus”, adică un arc și săgețile aferente (sagittae), un cârlig de asediu (în acest scop a fost folosită într-un timp și o variantă a Falxului dacic), o „Clava” (buzdugan), un „Clunaculum” (pumnal cu lama mică), „Funda” (praștie, dar și proiectilele aferente), „Gladius” (nelipsita spadă scurtă), „Hasta” (sulița lungă). Manubalista era o armă a cavaleriei. Parazonium era o sabie bogat ornată. Pilum era o suliță scurtă folosită de legionarii romani ca armă de distanță. „Plumbata” sau „pilum” de plumb folosit de legionarii pedeștri de elită din imperiile romane post-constantiniene. Mai era „Spatha”, sau spadă folosită de cavalerie și „Pugio”, pumnalul. Pumnalul este o armă albă, cu lamă dreaptă, scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit. Pumnalul seamănă cu o spadă, dar are lungimea de maximum 30 centimetri. Legionarii din armata romană foloseau ca armă secundară un pumnal cu o lungime de 20-25 centimetri și o lățime de patru-șase centimetri, denumit pugio. Teaca metalică era ornamentată și dispunea de două perechi de inele pentru suspendare la curea, o pereche la gura tecii și una la mijlocul ei. Pugio era folosit pentru lupta apropiată, se purta pe șoldul stâng, pe partea opusă spadei (gladius), care era arma principală. În colecțiile Muzeului Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea se află o teacă metalică de pugio roman descoperită la Ocnița, Buridava Dacică. Datarea o încadrează în perioada geto-dacică (sec.I î.Hr. – sec I d.Hr.), iar nr. de inv. Este 2891 D. Coordonatele de șantier ale descoperiri sunt: Cetatea 1; Secţiune: XIX; Complexul: Gr. 105; Adâncime: – 0,90 m. Descriere: Lucrată dintr-o placă subțire din fier. Lățimea maximă (la bază) este de 4,8 cm și lungimea este de 24 cm, respectiv 25 centimetri (ținându-se cont de îndoirea piesei). Pe margine este decorată cu linii incizate dispuse oblic, în sistem căpriori. Pe margini (la bază, mijloc și vârf) prezintă perforații și urme de nituri care permiteau fixarea pe un obiect. Spre vârf se îngustează terminându-se cu o rotunjire perforată. Prezintă proeminențe în relief. Realizat prin următorul proces tehnologic: Fier; prin turnare, batere și perforare. Dimensiuni: L= 25centimetri; l. maximă = 4 centimetri.

În apropierea municipiului Râmnicu Vâlcea există două aşezări antice extrem de importante: Buridava Dacică şi Buridava Romană. În ultimele decenii aici s-au făcut o serie de descoperiri unice în lume, aşezarea dacică fiind menţionată în Tabula Peutingeriană şi în „Geografia lui Ptolemeu“. Situl de la Buridiva dacică este arhicunoscut pe plan naţional şi internaţional. Tabula Peutingeriană este o hartă antică, care se află astăzi la Biblioteca Naţională din Viena. Tabula Peutingeriană reproduce şi provincia Dacia, fără ţinuturile din Estul Transilvaniei. Astronomul, matematicianul şi geograful grec Ptolemeu este autorul unui îndreptar geografic şi al unui atlas al lumii de la acea vreme, care cuprind şi regiunile în care au trăit dacii, cu davele acestora, puternice centre de comerţ, printre care şi Buridava. Important centru economico-militar şi religios, Buridava Dacică este considerată una dintre cele mai mari dave din ţara noastră.

„Aşezarea fortificată de la Buridava este cea mai mare aşezare dacică la sud de Carpaţi, următoarea după Sarmisegetuza”, spune istoricul vâlcean Ovidiu Udrescu. La Ocniţa există o davă foarte puternică a burilor, confirmă şi dr. Florin Epure. „Noi ne ferim să folosim acest termen de buri, pentru că sunt lucruri pentru care numai cercetarea poate să facă lumină în aceste situaţii. De aceea, suntem datori să continuăm. Denumirea de buri este mult mai bine documentată la acel trib de origine germanică care a emigrat în Olanda şi, prin intermediul companiei olandeze a Indiilor de Est, ajunge în Africa de Sud la Cape Town, oraş fondat de către olandezi. Astăzi, buri în Africa de Sud sunt consideraţi de către băştinaşi toate persoanele albe. Aşa că este o chestiune lacunară. Avem pe Siret, la Poiana, în zona Moldovei, aşezarea de la Piroboridava şi în Bulgaria o aşezare Perburidava. Deci, lucrurile sunt greu de lămurit, motiv pentru care noi folosim termenul de buridavenses. Probabil există o legătură şi cu tribul germanic al burilor. Din păcate, scrierile sunt foarte puţine“, mai explică istoricul vâlcean. Oricum, descoperirea unei astfel de arme romane completează istoria locului, căci pe aici au trecut geto-dacii (burii), dar și romanii. Putea fi arma unui soldat roman, sau captura unui soldat geto-dac (bur), în urma unei lupte. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*