Greierele și furnica, adaptare modernă…

Am primit pe internet o poveste adaptată la vremurile noastre. Nu știu cine a scris povestea, dar este delicioasă și a dat titlul acestui articol. Este vorba de povestea greierului și a furnicii în două variante: „Versiunea elvețiană. Furnica muncește greu toată vara în arșiță. Își clădește casa și pregătește provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează și se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură și mănâncă bine. Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost și moare înghețat. Sfârșit…! Versiunea românească. Furnica muncește din greu toată vara în arșiță. Își clădește casa și pregătește provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează și se joacă Odată iarna venită, furnica stă la căldură și mănâncă bine. Greierele tremurând de frig organizează o conferință de presă și întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură și să mănânce bine în timp ce alții, mai puțin norocoşi decât ea, suferă de frig și foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig și difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt șocați de faptul că, într-o țară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alții trăiesc în huzur. Ziariștii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogățit pe spinarea greierului și interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească „cât se cuvine”. Se organizează manifestații în fața casei furnicii. Funcționarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torționarii de la Auschwitz .Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică și o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primește o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Este înființată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Casa furnicii este confiscată de autorități pentru că furnica nu are destui bani ca să-și plătească şi amenda şi impozitele. Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveția unde contribuie la bogăția economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrășat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se țin în mod regulat întruniri ale artiștilor şi scriitorilor de stânga. Fosta casă a furnicii, devenită locuință socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreține. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice. Ziarele şi televiziunile comentează eșecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechității sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci colorați, emigranți. Gândacii organizează cămătăria, prostituția, taxele de protecție, traficul de droguri și terorizează comunitatea. Guvernul se felicită pentru asigurarea echității sociale în România.”

Felicitări pentru cel care a scris povestea, nu este așa că va plăcut? Și acum la ce mă gândesc eu citind această poveste. Responsabilitate: Furnica simbolizează munca și pregătirea, în timp ce greierele reprezintă neglijența. Inegalitatea socială: Versiunea românească subliniază cum societatea poate deveni nedreaptă, cerând responsabilitate de la cei care au reușit. Critica sistemului: Povestea sugerează că, în loc să învețe din greșeli, societatea poate căuta să penalizeze succesul. Această adaptare modernă a basmului clasic reflectă problemele contemporane legate de muncă, inegalitate și responsabilitate socială. Povestea „Greierele și Furnica” are două versiuni, una elvețiană și una românească, care subliniază teme diferite despre muncă, responsabilitate și inegalitate socială. Versiunea elvețiană. Furnica muncește din greu toată vara, pregătindu-se pentru iarnă. Greierele râde de furnică, considerând-o proastă, și se distrează. Când iarna vine, furnica se bucură de căldură și hrană, în timp ce greierele, fără adăpost și hrană, moare de frig.

Versiunea românească. Furnica muncește din greu, dar greierele, în loc să învețe din greșelile sale, organizează o conferință de presă, plângându-se de soarta sa. Televiziunea și presa amplifică suferința greierului, iar societatea devine indignată de inegalitate. Se cer impozite mai mari pentru furnică, iar aceasta este supusă unei serii de reglementări și anchete. În cele din urmă, furnica pleacă în Elveția, unde contribuie la prosperitate, iar greierele, care nu se îngrijește de fostul său cămin, moare de supradoză. Trebuie să ne readaptăm poveștile, ursul nu mai este păcălit de vulpe el se ascunde prin stepă. Sau așa mai modern: Într-o lume nu atât de îndepărtată, în mijlocul unui oraș aglomerat, greierele și furnica nu mai trăiau în pădure, ci pe o stradă vibrantă, alături de alți locuitori ai unui cartier urban. Greierele, cu hainele sale colorate și zâmbetul mereu pe buze, era cunoscut ca fiind artistul din bloc. La fiecare colț de stradă, el adună oameni să îi asculte muzica, să îi admire talentul de a cânta la chitară și să se bucure de atmosfera creată de el. Într-o seară caldă de vară, greierele s-a așezat pe o cutie de carton, cu un joint în mână și un Red Bull rece lângă el. Fumând cu răbdare și ascultând sunetele orașului, el a început să cântărească cele mai recente melodii. Miscându-se ușor în ritm, el atrăgea atenția trecătorilor, iar atmosfera devenea din ce în ce mai vibrantă. Pe altă stradă, furnica, muncitoare și hotărâtă, venea spre deosebire de greiere, tot cu o misiune clară: să adune resurse pentru iarnă. Zărind agitația din jurul greierelui, a decis să se oprească și să observe. Acea imagine cu greierele bucurându-se, îngrijorându-se foarte puțin de viitor, a stârnit curiozitatea furnicii. „Ce face, băiatule? Nu te îngrijorezi că vine iarna?”, a întrebat furnica, cu o voce plină de îngrijorare. Greierele a chicotit, îndemnând-o să se relaxeze. „Viața nu e doar despre muncă, prietena mea! E vorba și de bucurie, de a profita de fiecare moment! Uite, eu mă distrez acum. Tu ar trebui să încerci și tu.” Furnica, care muncea din greu pentru a strânge provizii, a rămas sceptică. „E adevărat, dar de ce să te bucuri dacă nu ai nimic de mâncat când vine frigul? La urma urmei, responsabilitatea contează, nu?” Greierele, puțin iritat, a luat o înghițitură din Red Bull și a răspuns: „Suntem tineri, furnică! Ultimul lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne îngrijorăm de lucruri care vor veni. Ia-ți o pauză.” Seara a continuat, zvonurile muzicii și mirosul canabisului pluteau în aer. Furnica, la început reticentă, a început treptat să simtă vibrațiile vesele ale atmosferei. Poate că nu era o idee atât de rea să se oprească și să se bucure de viață, chiar și pentru o clipă. În acea noapte, a decis să stea și să asculte, lăsând grijile deoparte pentru moment. Și așa, povestea veche a greierelui și furnicii a fost reinterpretată în timpurile moderne. Nu mai era o luptă între distracție și muncă, ci o lecție despre echilibru. Greierele învăța că e important să planifici pentru viitor, iar furnica, că uneori e nevoie să te oprești, să te bucuri de prezent și să te lași purtat de muzica vieții. Iar în acea noapte, sub lumina orașului, prietenia lor s-a întărit, dovedind că, chiar și în cele mai diferite perspective, armonia putea fi găsită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*