Bietul om, dacă nu și-a găsit serviciul viselor lui la: ONU, NATO, EU, omul a încercat cu perseverență, iar până la urmă a reușit. Totdeauna am apreciat perseverența omului și dacă mă iau după un proverb arab, chiar apreciez: „Perseverența îi aduce omului și rău și bine”. Pentru el aduce binele: alte partide de golf, alte zboruri de lux. Pentru noi a adus un avion care a zburat peste ocean care o să ne spună ce este bine să facem pentru că noi nu știm. Sincer să fiu mi-e și frică să mai scriu, până ajunge articolul la redacție se schimbă hora politică și dăm din sârbă în vals. Ascultam o doamnă avocat care are și un doctorat în Drept Constituțional (doctorat pe bune) care vorbea despre „Lovitură de stat”. Mă gândeam și eu la această lovitură, dar îmi spuneam: cum să dea domnule această lovitură, când de zece ani el numai stă în acel palat. Așa că eu o să numesc „Lovitură de palat”. Dar ce este lovitura de stat și să caut câteva exemple prin ungherele istoriei. O lovitură de stat reprezintă o acțiune prin care un grup restrâns, adesea militar sau politic, preia controlul asupra unui guvern, în mod obișnuit prin metode nelegitime sau violente, fără a respecta procedurile democratice. Scopul poate fi eliminarea unui lider, schimbarea regimului sau preluarea puterii. Exemplele din istorie ne „onorează”: Lovitura de stat din Chile (1973)- Generalul Augusto Pinochet a condus o lovitură de stat care a dus la răsturnarea guvernului lui Salvador Allende, rezultând într-un regim autoritar. Lovitura de stat din Turcia (1980): Armata turcă a intervenit pentru a prelua controlul în urma instabilității politice și violențelor interne, instaurând un regim militar. Lovitura de stat din Egipt (2013): Armata egipteană a destituit președintele Mohamed Morsi, în urma protestelor masive împotriva guvernării sale. Lovitura de stat din Ucraina (2014): Protestele au dus la schimbarea președintelui Viktor Ianukovici, ceea ce a fost considerat o lovitură de stat de către susținătorii acestuia. Aceste evenimente ilustrează modul în care loviturile de stat pot schimba drastic structurile politice ale unei țări, adesea cu consecințe pe termen lung asupra stabilității și democrației. Dar cum spunea domnul Adrian Severin: „În mod normal, loviturile de stat sunt date de cei care nu au puterea și o vor. În România, sunt date de cei care au puterea și nu vor să o lase”.
Am împărțit iar țara în două tabere: tabăra suverană și tabăra pro- NATO și UE. Pe vremuri și Băsescu o împărțise în: omul slab și omul gras. Inginerie curată. Cei din tabăra suverană se întrebau dacă există un organ politic din exterior care să intervină în acest joc pentru a salva voturile celor nouă milioane de oameni. Un fost colonel de securitate (subversiv și împănat cu amintiri) a început să țipe: priviți cum caută aceștia forțele externe?” Domnule colonel, tocmai a trecut avionul și a ordonat „stop joc”. Cine caută forțe externe când ele sunt chiar la noi în bătătură?
La un post de televiziune au apucat să prezinte rezultatele până la ora închiderii urnelor din diaspora, în diaspora votul începuse de cinci ore: Lasconi două voturi, Georgescu o sută. Cred că și acest fapt a speriat lumea nevăzută ce ne învață democrație, că doar și acest demo poate fi democratic, nu? Donald Trump jr. A scris pe pagina domniei sale: „Uau, uite ce se întâmplă în România! Curtea Constituțională tocmai a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale. O altă încercare Soros/marxistă de a manipula rezultatul și de a nega voința oamenilor. Ea va pierde și ei știu asta”. Dacă este așa, să sperăm că dânsul are dreptate. „Ei vor pierde”. Sau poate avocatul Gheorghe Piperea a intuit bine: „Curtea Constituțională a decis să îl re-înscăuneze președinte pe Iohannis, practic pe perioadă nedeterminată. A făcut-o prin auto-sesizare și exclusiv pe baza unor rapoarte ale serviciilor secrete. Acesta a fost scenariul de la început. Chestia cu Tik Tok și rușii era pretextul”.
Acum să vorbim despre pierderea democrației. Pierderea democrației poate avea consecințe serioase asupra societății, individului și sistemului de guvernare. Iată câteva dintre problemele majore care pot apărea atunci când democrația este compromisă sau distrusă. În absența unui sistem democratic, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de asociere și dreptul la un proces echitabil, pot fi restricționate sau complet îngrădite. Cetățenii devin vulnerabili la abuzuri din partea autorităților. Pierderea democrației poate duce la instaurarea unor regimuri autoritare, în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane sau ale unui grup restrâns. Aceste regimuri pot utiliza violența, cenzura și propaganda pentru a menține controlul. Democrația promovează dialogul și consensul. Atunci când acest sistem este subminat, societatea poate deveni polarizată și divizată, cu grupuri care luptă pentru putere în loc să colaboreze pentru binele comun.
Fără o democrație funcțională, mecanismele de control și de responsabilizare sunt slăbite, facilitând corupția în rândul liderilor. Deciziile sunt luate în spatele ușilor închise, iar cetățenii nu au mijloacele necesare pentru a influența sau verifica gestionarea resurselor publice. Instaurarea unui regim nedemocratic duce la afectarea independenței instituțiilor statului, precum sistemul judecătoresc sau mass-media. Acest lucru alterează statul de drept și diminuarea încrederii cetățenilor în aceste instituții. Regimurile autoritare pot fi incapabile să răspundă la nevoile cetățenilor, conducând la probleme economice crescute, inegalitate socială și, în unele cazuri, instabilitate sau conflicte violente. Îngustarea libertăților poate determina tinerii și intelectualii să părăsească țara, căutând oportunități în regimul democratic. Această pierdere de capital uman poate afecta dezvoltarea economică și culturală a națiunii. Un sistem politic lipsit de legitimitate poate crea o neîncredere generalizată în politica și instituțiile publice, ceea ce face și mai greu să se revină la un model democratic. Generații întregi pot crește fără a avea o înțelegere a valorilor democratice. În concluzie, pierderea democrației nu afectează doar structurile politice, lovesc profund asupra tuturor aspectelor vieții sociale, economice și culturale. Este necesar să fim conștienți de importanța democrației și să o protejăm. Dar să fie pace și să nu uităm să aplaudăm pe domnul președinte când o să ne ureze la sfârșitul anului 2025 cum: Semne bune „anulare”.
Lasă un răspuns