A fost mereu alături de noi… De Națiunea și Țara pe care le-a divinizat… Prezent adesea în paginile ziarului „Națiunea”, prin crochiuri social-economice, continuându-și peste ani pasiunile lui de o viață… Zborul și aplecarea de cronicar al vremurilor… Ca o împletire pe firul destinului său… Căci, a fost un creator de modele, inspirând tinerii prin realizările sale de pionierat în aeromodelism, rachetomodelism și navomodelism, dar și prin zborul cu deltaplanul și motodeltaplanul, și acestea ca pionierat în România, prin machetele și provocările pe care le lansa în emisiunile de televiziune cu profil științific din anii ’80, prin textele, schițele, reperele de construcție de aeronave din atâtea publicații, prin cele de gazetar al vremurilor sale și, adesea, vizionar ale acelora ce urmau, prin relatările din revistele și ziarele postdecembriste.
A fost prezent la aproape fiecare târg de carte al „Națiunii”. Chiar și în zilele în care puțini vizitatori se încumetau să treacă pragul târgurilor de carte în zilele friguroase sau împăienjenite de ninsori, el era acolo. Trup și suflet la fiecare pas jurnalistic.
A avut o viață de film… Nu a avut parte de un film documentar despre el, deși a fost prezent de atâtea ori pe platourile de filmare ale unor mari regizori, fie cu motodeltaplanul său, fie cu aeromodele și idei inedite despre realizarea efectelor speciale „pe viu”, așa cum îi plăcea să le vadă, reale, nu trucajele și realitățile virtuale de mai târziu, cu furtuni „de platou”, uragane adesea, stârnite cu forța palelor motodeltaplanului, cu filmări la joasă înălțime, cu fum, zgomot și miros de motor încins.
A fost campion la atâtea și atâtea… A fost un personaj al nemuririi pentru noi cei ce l-am cunoscut când deja era un titan. Unul modest și mereu gata să ajute. Un modest cu o inimă uriașă. Cu viață ea eternitate de trăiri. O viață pe care am cuprins-o într-un volum ce i-a surprins crâmpeie din excelența în această lume: „Călător pe ulițele cerului – Omul de dincolo de legendă”.
Atunci, pe ulițele cerului. De acum, călător spre stele. Pe care, neîndoielnic, nu va pregeta a le reînvăța să zboare de, vreodată, acestea vor uita să o mai facă…
Georges Craioveanu a avut în el o energie, o forță tinerească și un entuziasm cât pentru o generație întreagă… Poate și pentru că venea dintr-o astfel de generație! Dintre ultimii Mari Urmași ai înaintașilor noștri. Și de aceea a avut și atâtea de spus și de făcut. Și atâta forță pentru a fi prezent oriunde se petrecea un eveniment aerian, transformându-l cu măiestre într-unul aerofotojurnalistic.
A fost un pionier al zborului cu deltaplanul în România. Al aceluia de mai târziu cu motodeltaplanul, cu începuturile acelor minunați și curajoși piloți și aparatele lor fragile, cu motodeltaplanele istorice ale începuturilor cu motoare de „trabant”, aeronave purtate acolo, sus, în văzduh, de energia și dedicația unor oameni care se nasc atât de rar.
Și-a iubit țara și înaintașii, iar pentru ei a făcut circuite aeriene în întreaga țară, apoi le-a unit în tururi prin văzduh cu frații noștri din Moldova încă de dinaintea primelor poduri de flori. A realizat primele aerofotografii inginerești, instantanee cu primele construcții de după 1990, a pus bannere tricolor pe cerul țării, a lansat mingi la meciurile turneelor de tenis de la București de la începutul anilor ‘90, turnee organizate de un alt mare patriot și prieten al Națiunii, Andrei Sever Mureșan, și el plecat dintre noi în acest trist an.
Dar ei se vor întâlni acolo, sus… Și vor privi spre noi, inspirându-ne să nu cedăm, să nu ne uităm înaintașii, să nu-i uităm nici pe ei, și să fim mereu la înălțime! Mi-a fost instructor de motodeltaplan. Mi-a fost inspirație publicistică pentru volumul de suflet „Călător pe ulițele cerului”. Poate chiar spre locul unde toate drumurile duc. Toate drumurile oamenilor buni.
Rămas bun, nea Puiu!
Lasă un răspuns