Comuna Copăceni este o aşezare de pe vremea lui Mihai Viteazul, situată în frumoasa luncă a râului Argeş, la 17 km. de Bucureşti şi la doi kilometri la stânga şoselei naţionale Bucureşti-Giurgiu. Numele de „Copăceni” îi vine de la falnicii copaci, stejari ai codrului Vlăsiei şi este alcătuită din trei cătune: Mănăstirea, Bujoreni şi Sfântul Ioan. Acestea două din urmă, formează parohia Copăcenii de Jos – iar primul – Mănăstirea – parohia Copăceni Mănăstirea – cu 320 de familii şi 1.450 suflete. Copăceni (în trecut cunoscută ca și Copăcenii-Mogoșești) este o comună din județul Ilfov, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Copăceni se află situată în partea de sud a județului Ilfov, în Câmpia Română, pe malul stâng al râului Argeș. Este străbătută de șoseaua județeană DJ401D, care o leagă spre est de Vidra și spre nord-est de 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), și mai departe de Dărăști-Ilfov și Măgurele. Cel mai apropiat oraș este Măgurele, la 7 km distanță de centrul comunei, iar muncipiul București, centru politic și administrativ al județului Ilfov, se află la șapte kilometri. Comuna se învecinează cu: în partea de sud: comuna Adunații Copăceni; la est: cu teritoriul administrativ al comunei Vidra; la nord: teritoriul administrativ al comunei Jilava; la vest: cu teritoriul administrativ al localității 1 Decembrie.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea Copăceni-Mogoșești, făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Copăcenii de Jos, Nucari-Mănăstirea, Varlaam și Mogoșești, totalizând 1872 de locuitori ce trăiau în 422 de case și 2 bordeie. În comună funcționau două școli mixte și trei biserici ortodoxe (la Copăcenii de Jos, Nucari-Mănăstirea și Mogoșești). În 1925, era inclusă în plasa Vidra a aceluiași județ, fiind formată din satele Copăcenii de Jos, Varlaam, Mănăstirea, Mogoșești, Copăcenii de Sus și Copăcenii-Sf. Ioan (după ce comuna Copăcenii de Sus a fost desființată și inclusă în ea), având în total 6500 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Vidra și apoi (după 1960) în raionul Giurgiu, ambele din regiunea București. În 1968, comuna a fost desființată, satele Varlaam și Mogoșești revenind comunei Adunații-Copăceni, iar satele Copăcenii de Jos și Copăceni-Mănăstirea fiind comasate într-unul singur (Copăceni) și arondate comunei 30 Decembrie, ambele arondate județului Ilfov, reînființat. Comuna a fost reînființată în 2005, prin separarea satului Copăceni de comuna 1 Decembrie (noul nume al comunei 30 Decembrie), satul devenind unica localitate componentă a comunei. Singurul obiectiv din comuna Copăceni inclus în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monument de interes local este biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Dumitru”, datând din 1827 (renovată în 1939). Ea este clasificată ca monument de arhitectură. Biserica Sfântul Dimitrie – Copăceni Mănăstire este biserica ortodoxă din comuna Copăceni. Numele de „Mănăstirea” se trage de la un metoc al Mănăstirii Comana, aflat pe teritoriul localității, ai cărei viețuitori purtau de grijă podgoriilor de viță-de-vie. Călugării de la Mănăstirea Comana săvârșeau sfintele slujbe într-o mică biserică, zidită din cărămidă și lemn, în jurul anului 1928, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
În această biserică s-au adunat și credincioșii din localitate, până în data de 19 septembrie 1943, când locașul a ars. Chiar dacă nu pierea în flăcări, biserica tot avea să fie dărâmată, în anul 1937 fiind emisă hotărârea de demolare, de către Comisia Monumentelor Istorice. În data de 29 septembrie 1935, în localitate este trimis preotul Naumescu Dumitru, cel care va și ridica actuala biserică, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Deoarece biserica cea veche, zidită în anul 1928, era degradată și nu mai corespundea nevoilor parohiei, s-a hotărât zidirea unei noi biserici, a cărei piatră de temelie a fost așezată în data de 12 septembrie 1937. Planurile necesare au fost întocmite de arhitectul Jean Iliescu și inginerul Luigi Cora, din București, iar lucrările au fost conduse de meșterul Costica Petrache, din Stoienești. Biserica cea nouă, zidită din cărămidă și beton armat, acoperită cu tablă galvanizată groasă, în formă de cruce, are o singură turlă centrală și un pridvor deschis.
În toamna anului 1964, pridvorul a fost închis cu geamuri în rame de fier, iar exteriorul bisericii a fost tencuit în praf de piatră, de meșterul Petrache. În anul 1943, când vechea biserică a metocului a pierit în flăcări, acoperișul celui noi a fost și el afectat, în proporție de două treimi. Lucrările de reparație au fost effectuate în toamna aceluiași an. Deși nu avea pictură, catapeteasmă și mobilier, biserica cea nouă a început să fie folosită pentru săvârșirea slujbelor. În data de 20 decembrie 1943, familia Nedelcu Petroff a dăruit bisericii un policandru mare, Sfânta Masă și veștmintele pentru aceasta, precum și o Sfântă Cruce, sculptată în stejar și pictată pe ambele părți. Catapeteasma a fost zugrăvită în stil neo-bizantin, precum și icoanele împărătești; în anul 1968, icoanele au fost ferecate în metal. În anul 1945, curtea bisericii și cimitirul au fost împrejmuite cu gard. În anul 1950, biserica a fost împodobită cu mobilier. Între anii 1951-1953, biserica a fost zugravită în stilul neo-bizantin, de către pictorul Constantin Nițulescu, ucenic al lui Dimitrie Belizarie. Mai apoi, în ziua de 8 noiembrie 1953, cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Justinian, biserica a fost sfințită, de către Înalt Preasfințitul Mitropolit Nifon Criveanu. În anul 1968, în biserică este pusă instalația electrică. Mai apoi, în anul 1970, s-a ridicat o clopotniță din fier, înaltă de aproape șase metri. În data de 1 decembrie 1972, după transferarea preotului Naumescu Dumitru, la Schitul Darvari, în București, parohia din Copăceni Mănăstire este încredințată preotului Petre I. Marin. În data de 23 octombrie 1975 s-a început refacerea picturii interioare a bisericii, tot în tempera, de către pictorul Lascoiu Toma. În data de 14 decembrie 1976, biserica a fost resfințită, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Justinian. Începând cu anul 1991, parohia este slujită de părintele Anghel Gheorghe. În anul 1996 a fost realizată încălzirea centrală, iar între anii 2000-2001 s-a restaurat iarăși pictura, aceasta fiind resfințită de Preasfințitul Varsanufie Prahoveanu. Între anii 2006-2007, cu ajutorul Primăriei și al Consiliului local, s-a zidit un așezământ social. Biserica Sfântul Gheorghe – Copăcenii de Jos este o biserică ortodoxă aflată în satul Copăcenii de Jos, comuna Copăceni (jud. Ilfov). Deși parohia este atestată documentar încă din anul 1740, prima biserică a acesteia, închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, este amintită abia în anul 1827. Aceasta era socotită monument istoric. În anul 1840, însă, în locul acesteia a fost construită o nouă biserică, din cărămidă, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, de către Maria Ștefan Bujoreanu. În rândul ctitorilor se număra și monahul Eftimie, din Sfântul Munte Athos, Clepcea Maria și colonelul Ioan Marinescu-Copăceanu.
În anul 1936, vechea biserică se afla în stare de ruină. Actuala biserică din Copăcenii de Jos, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, a fost construită între anii 1937-1940, la inițiativa părintelui paroh Gheorghe Popescu (1912-2002), în baza unor planuri întocmite de arhitectul Constantin Mihăescu, din București. În anul 1945, după o pauză de cinci ani, bisericii i-au fost montate ușile și ferestrele, după care a fost tencuită și finisată. Biserica a fost pictată începând din vara anului 1954, de către pictorul Constantin Nițulescu. Biserica a fost sfințită în anul 1958, de către episcopul Antim Nica. Apoi, în anul 1967, s-au terminat lucrările exterioare, iar în anul 1968 s-a introdus lumina electrică. Biserica este zidită în formă de cruce, iar Sfântul Altar este flancat de un proscomidiar și un diaconicon. Pe naos este așezată o turlă mare, iar pronaosul găzduiește un cafas. Temelia bisericii este din beton armat, precum și structura de rezistență, arcele, bolțile și turla, iar zidurile sunt din cărămidă. Pridvorul a fost adaugat ulterior. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de stejar, de către sculptorul Popa, din București. Icoanele care o împodobesc au fost pictate în ulei, pe panouri de lemn, în anul 1946, de către pictorul Georgescu Vasile, din București. Strănile bisericii, au fost lucrate între anii 1947-1948, în lemn de stejar masiv, de către meșterul Anghel Dima. În data de 15 februarie 1998, la cârma parohiei este rânduit părintele Lica Lepădatu, hirotonia fiind săvârșită de către Preasfințitul Teodosie Snagoveanul. Noul preot paroh s-a ocupat de reparațiile urgente, precum curățarea candelelor, a policandrelor și înlocuirea instalației electrice. Mai apoi, în anul 1999, a fost reparat clopotul și a fost restaurată clopotnița. În data de 20 iulie 1999, Preasfințitul Teodosie Snagoveanul a sfințit troița din curtea bisericii, construită de credinciosul Gheoghe Florea, pe locul alteia mai vechi, dărâmată de comuniști. În anul 2000, s-a pavat curtea bisericii și s-a rânduit o nouă scară de acces în biserică. În toamna aceluiași an a fost construit un lumânărar. Apoi, în anul 2001, a fost construit un gard din zid, între biserică și școală. În vara aceluiași an au fost finalizate lucrările la încălzirea termică, iar în luna octombrie s-a terminat zugrăvirea bisericii și a acoperișului. Sfințirea noilor lucrări a fost săvârșită în ziua de 28 octombrie 2001, de către Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul. În anul 2002, s-a început repararea casei parohiale, iar în anul 2003 aceasta a fost îngrădită cu un gard. În iarna anului 2003, biserica a fost racordată la rețeaua de gaze. În anul 2006 s-au executat lucrările de consolidare a turlei, precum și acoperirea bisericii cu tablă de cupru.
În anul 2007 au început lucrările de restaurare a picturii, sub îndrumarea tinerilor Horju Ruxanda și Horju Mihai. Ca și unități de învățământ avem Grădinița cu program prelungit „Piticii Veseli” și Școala Gimnazială nr. 1 Copăceni, care se află pe str. Principală, la nr. 418. Clasa pregătitoare este organizată în cadrul școlii și își desfășoară activitatea din lipsă de spațiu în localul Structurii Nr.2 de Preșcolari, pe str. Principală, la nr.505. La aceasta clasa predă un cadru didactic cu gradul II -institutor, iar elevii beneficiază în cadrul procesului instructiv -educativ de materiale didactice noi achiziționate în cadrul programului desfășurat de MEN și materiale didactice opționale procurate în timpul proiectului ,,Școlii și comunități în acțiune pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii”, – PPTS, mijloace audio-video. Activitățile extrașcolare ale clasei se combină cu activitățile desfășurate în cadrul ciclului primar de învățământ, dar sunt și activități ce se fac în colaborare cu grupe mari de la Structura 2 Preșcolari. Localitatea Copăceni dispune de Cămin Cultural și Oficiu Medical pentru cetățenii săi. (George V. Grigore)
