Castelul Calendar din Zau de Câmpie (jud. Mureș) are 365 de ferestre

„Castelul-calendar” sau „Castelul Ugron” se află în localitatea Zau de Câmpie, în județul Mureș și a fost ridicat în perioada 1909 – 1911 și este fără analogii similare în Transilvania. Ansamblul castelului Ugron este prezent pe lista monumentelor istorice, cu codul MS-II-a-A-16073. Castelul din Zau de Câmpie a fost construit după principiile unui calendar: are 365 de ferestre, câte zile sunt într-un an, 4 turnuri, la fel ca numărul de anotimpuri, 52 de camere, câte sunt săptămânile, 7 terase câte zile sunt într-o săptămână și 12 holuri, câte sunt lunile anului. Minunea de castel stă sub semnul unei povești de dragoste neîmplinite între proprietar și o prințesă rusă, posibil una din fiicele țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, de la Sankt Petersburg. În anul 1911 a început construcția reședinței de vacanță a baronului István Ugron cu o arhitectură fidelă castelelor medievale franceze, ce reprezintă de fapt o mixtură a stilurilor arhitectonice neogotice combinate cu neoromanic. Cele mai reprezentative elemente arhitecturale ale castelului sunt cele două turnuri, ce încadrează laturile fațadei principale și balcoanele. Timp de trei ani, oamenii locului au fost obligați să muncească acolo, gratuit, cu uneltele și cu animalele lor. Castelul de la Zau de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron, acesta fiind ocupat. Cu toate acestea a fost ridicat din ambiția lui de a construi o reședință de vară cu totul și cu totul deosebită, diferită de orice altă reședință. Legenda nu ne spune care din cele patru fiice ale țarului Nicolae al II-lea i-ar fi căzut cu tronc ambasadorului Austro-Ungariei la Petersburg, respectiv proprietarului Castelului Calendar. Poate Olga, poate Tatiana, pentru că Maria și Anastasia erau prea mici? Cine știe?

În legendă se spune doar că, pentru a se căsători cu el, aleasa inimii baronului Istvan Ugron i-a cerut acestuia să-și dovedească iubirea. Cum? Să paveze cu monede de aur, așezate în cant, pentru a nu călca cu picioarele pe coroana inscripționată pe acestea, drumul care duce până la intrarea in castel. Potrivit legendei, baronului Ugron i-au ajuns banii doar pentru pavarea unei jumătăți din acel drum. Atunci, prințesa din stirpea Romanovilor a considerat ca Istvan Ugron nu este suficient de bogat pentru ea, iar povestea celor doi s-a incheiat. aici. Iubita baronului Istvan Ugron a împărtășit soarta părinților săi, țarul Nicolae al II-lea și țarina Alexandra, împușcați de bolșevici, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, la Ekaterinburg, împreună cu cei cinci copiii ai lor: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. Baronul Istvan Ugron, dezamăgit în iubire și „despuiat” de avutul său după instaurarea orânduirii comuniste în România, a murit sărac, în 1948. În perioada comunismului castelul a fost preluat de stat și a primit în timp mai multe destinații. Mobilierul deosebit a fost confiscat de conducerea comunistă și transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de județ. Castelul a avut destinații diferite în timp; a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC, școală și depozit de cereale, iar în ultimii ani casă de copii.

După apariția Legii 247, din 2005, urmașii baronului Ugron au revendicat sute de hectare de teren din Zau de Câmpie. Și pentru castel s-a depus o cerere de retrocedare, în anul 2006, de către urmașa Maria Ioana Ugron. Procesul l-a câștigat, însă, Consiliul Județean Mureș. Actualmente, deoarece clădirea se află într-o stare avansată de degradare vizitatorii îl pot admira numai din exterior și se pot plimba prin curtea sa. Actualul administrator al imobilului, Consiliul Județean Mureș are în vedere accesarea de fonduri europene pentru finanțarea lucrărilor de refacere ale castelului și ar avea nevoie de cel puțin un milion de euro pentru a fi complet restaurat.

Astăzi castelul face parte din patrimoniul Consiliului Județean Mureș, care a câștigat procesul cu prezumtivii moștenitori ai contelui Ugron. Casa de copii ce funcționa aici a fost desființată în 2012, prin hotărâre de consiliu județean, iar ultimii copii au fost mutați de acolo în case de tip familial. În prezent se află în administrarea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Mureș. În 2017 s-a transmis dreptul de administrare asupra imobilului către Muzeului Județean Mureș, pentru desfășurarea unor activități muzeale, pe care le așteptăm cu drag. Din întreaga „zestre” a castelului, trei piese de mobilier, aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Turda, au atras atenția. Este vorba despre o masă și două scaune, piese de mobilier străjuite de un dulap cu vitrină, toate aurii, ce parcă nu se încadrează în actualul decor interior al Palatului Princiar din Turda, clădire unde funcționează Muzeul de Istorie. Altfel spus, masa, scaunele și dulapul-vitrină provin de la Castelul Calendar. De la castelul de aici au fost aduse la Turda piesele de mobilier aurii, înainte de anul 1950, împreună cu tot mobilierul din castel, imobil naționalizat după instaurarea regimului comunist în România. De ce la Turda? Pentru că în acea vreme localitatea Zau de Câmpie făcea parte din județul Turda-Arieș. Despre soarta celorlalte mobile aduse la Turda de la castelul din Zau de Câmpie nu am reușit să aflu nimic. În schimb, am aflat că locul de unde provin mobilele acelea nu este un castel ca oricare altul și merită atenția noastră. Dacă se reușește reabilitarea castelului, acesta va putea deveni un obiectiv turistic important în zona de câmpie a județului Mureș, alături de pescuitul sportiv și de rezervația de bujori de stepă, de la Zau de Câmpie, unică în Europa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*